Mistere pioniereşti

Sînt cîteva mistere legate de pionierie care m-au urmărit toată şcoala generală şi care au rămas nedezlegate pînă în ziua de astăzi.

De exemplu, ce aveau înăuntru „ghindele” din capătul şnurului de comandant. Am încercat de mai multe ori să dau la o parte firele roşii ale şnurului meu de comandant de grupă şi, în mica despărţitură care se crea, zăream ceva sticlos şi tot roşu. Mult timp am crezut că trebuie să fie rubine – că doar ce altceva să pui într-un şnur atît de preţios?


Apoi, niciodată nu mi-a fost clar cum se poartă corect basca de pionier (de fapt, din cîte îmi amintesc i se zicea „bascul” – iarăşi nu ştiu de ce). Unii o trăgeau pe cap ca pe o şosetă, alţii îi făceau un fel de cozoroc în faţă, alţii pe o parte, alţii o purtau pe vîrful capului etc. Unor fete care purtau basca pe vîrful capului le stătea chiar foarte bine – fapt pentru care prima mea dragoste a fost pentru o astfel de purtătoare de bască pe vîrful capului. Mie mi-au atras atenţia de cîteva ori cei în drept că nu port basca cum trebuie, dar niciodată nu mi s-a spus care-i poziţia corectă.

Aşa cum n-am ştiut niciodată ce unghiuri trebuie să aibă braţul faţă de corp şi respectiv antebraţul faţă de braţ cînd execuţi salutul, ce legătură era între comandantul de unitate copil şi comandantul de unitate om mare (erau şi, şi) sau care este textul cîntecului „Sus, mai sus, cutezători!”. Şi, desigur, din ce fel de plastic era făcut inelul de la cravată, de era atît de gustos.

–––––-

P.S.: În ultima vreme, văd că lumea e iar dispusă să-şi amintească de pionierie. Am văzut o poză alb/negru cu şnur roşu la verbiaj, am citit pe blogul despre toate şi despre nimic despre şnurul galben agăţat de tată la oglinda retrovizoare, iar tema Dilemei vechi de săptămîna viitoare va fi – aţi ghicit 🙂 – tot despre pionieri.

Anunțuri

51 comments so far

  1. Mulliganoglu on

    ghinda avea in interior un corp de aceeasi forma, dar cavernos. corpul era realizat (turnat, nu pe strung) din plastic transparent.

    ti-a parut rosu datorita infasurarii primului strat al firului ghindei.

  2. i on

    am fost facut pionier cu un an si ceva inainte de momentul dec. 89. poate ca am fost norocos – despre snururi nu stiu absolut nimic pentru ca eram mai la coada colectivului – stiu doar ca eram scos „la careu” pentru ca aveam intotdeauna cravata patata cu cerneala plus parul mare – unitatea de masura erau degetele profesoarei – invatatoarei. inelele pentru cravata de care imi amintesc erau facute dintr-un plastic ordinar, transparente si nefinisate. totusi, gratie unui schimb, am purtat o vreme un inel tricolor, putin mai gros decat cele obisnuite. oricum cel mai enervat obiect era de departe cureaua crem si catarama ei, iar despre camasa…dar macar ne puteam juca cu…”pionierul constructor”

  3. Florentina on

    eu am ajuns pionier cu doua luni inainte de decembrie ’89, de-aici frustrarile… ca n-am apucat sa vad si eu ce si cum 🙂 Cat despre snurul galben, mi-l amintesc foarte bine tocmai pentru ca-l agatzase tata de oglinda din masina, nu pentru ca l-as fi purtat eu foarte mult. Da’ era o chestie simpatica, stii? Era asa… un semn a ceva despre care eu nu stiam/nu-mi aminteam prea multe. Era galben si misterios :).

  4. Mulliganoglu on

    tocmai urma sa-l primesc p-ala albastru inchis (deja aveam bleul), cand a venit bagaboanta aia de revolutie.

  5. Florentina on

    Mama, era o realizare sa-l ai pe ala albastru, nu? Imi amintesc ca avea vecinu’ meu Catalin si se ducea intr-o multime de tabere din astea cu/de pionieri, imi amintesc ca intra prin clase si toata lumea se uita la snurul lui albastru… Da’ cand anume, in ce clasa, puteai sa il primesti? Si sa-mi aminteasca cineva, va rog, toate categoriile de snururi si semnificatia lor 🙂 Eu nu mai stiu decat de cel rosu si galben… si de unul albastru… Nu mai stiu sa fi fost si unul bleu p-aici 😦 Lamuriti-ma, daca tot s-a deschis subiectul pionieresc.

  6. c. p.-b. on

    Florentina si mai ales Mulliganoglu, ati fost mai tari decit mine. Eu am ajuns doar comandant de grupa (snur rosu). Peste comandantul de grupa era comandantul de detasament (snur galben). Era seful clasei. Seful scolii era comandantul de unitate – snur albastru. Cel bleu parca era de loctiitor de comandant de unitate.

  7. c. p.-b. on

    O alta chestie din categoria „misterelor”: Nu stiu ce rost aveau tresele – ca, spre deosebire de armata, nu te inaintau deloc in grad.

  8. c. p.-b. on

    @ i: Uau! Inel tricolor? N-am mai auzit de asa ceva.
    Cel transparent era intr-adevar dintr-un plastic ordinar. Dar al meu nu avea asperitati si era foarte bun la supt. 🙂

  9. c. p.-b. on

    @ i: Cit despre camasi, eu am avut norocul sa fac rost de o camasa de bumbac. Cele sintetice erau groaznice – 100% plastic. Brrr!

  10. Mulliganoglu on

    bleu era loctiitor de comandant de unitate: l-am primit la inceputul clasei a VI-a. apoi, in iarna, am inceput sa beneficiez de sfortele snurului- tabara gratuita pt. spalat pe creier si recolorat in marcsizm-leninizm in vederea inaintarii la albastru intens.

    am plecat pe 10 dec., parca (astia de culori reci, ca mine, asa, aveau alt program), da’ s-a terminat repede si urat, ca a venit revolutia. io sh-o pretena d-a mea (care avea parinti shpioni gen) am fost ridicati de pe 17-18, nu mai stiu egzact, ca cica s-a imbolnavit grav nush’ ce bunica- nu intelegeam nimic.

    ah! si asa s-a dus visul matein cu insignele. aveam zeci, nici nu puteam sa le port pe toate.

    asta cu tresele nu mi-o mai amintesc.

  11. Florentina on

    @ Mulliganoglu
    Io cred ca tu si cu vecinu’ meu Catalin eratzi in aceeasi tabara :)) Mi-aduc aminte ca si el povestea (mai tarziu, bineinteles, cand puteam si eu sa pricep ceva) ca era intr-o tabara prin Harghita, parca, pe la Homorod sau Chirui Bai (am retinut asta foarte clar, ca am ajuns si eu acolo multi ani mai tarziu) si s-a intamplat ce s-a intamplat, in decembrie, si a fost trimis acasa… Tre’ sa ma intalnsc cu vecinu’ sa-mi spuna toata povestea, ca uite, nu mai stiu mare lucru.
    Multam de lamuriri cat priveste snuru’ lu’ peshte. Io nu stiu cum ajunsesem direct la galben, dupa numai cateva saptamani de pionierat, cre’ ca eram eu desteapta sau ceva :))

  12. Mulliganoglu on

    @Florentina, io eram la Caprioara, in Dambovita

  13. Dan Iancu on

    pe vremea mea inca nu se inventasera bumbi si grade 🙂 asa ca mi-era mai simplu. „mare” inventie a fost inelul de plastic, ma scutea de nod. in rest nu m-am framintat decit sa caut scuze cind imi uitam cravata acasa.

  14. Stejara on

    oh vai, am fost privata de toate, asa eram de mica in ’89..

  15. Florentina on

    @ Mulliganoglu
    Mama, da’ erau tabere, nu gluma :))

  16. Georgia on

    🙂 „de-ale pionieriei” sună ca şi cum ar fi o tagmă de iniţiaţi…

    Nu pot să spun că mi-e dor de vremurile alea, dar sunt nişte amintiri care acum parcă vin dintr-o lume greu de imaginat pentru puştii de azi.
    Mi sunt cumva dragi pentru că-mi vine să râd când îmi vine în cap imaginea mea.
    Eu îmi aranjam uşor basca, pentru că aveam cozi împletite şi breton. A propos, basca avea şi o insignă, parcă. Pe lângă cravată, bluza din sintetic (şi tricoul alb din bumbac de sub ea), şnurul roşu, eu mai aveam şi fustă plus curea cu o cataramă mare. Ce să mai eram o apariţie aproape mitică – părul împletit îmi flutura în vânt, zălog de legământ, în acelaşi timp cu cravata, şnurul, fusta scurtă, iar catarama zăngănea. Basca era proptită bine, un fel de Berlin: coafura rezistă.

    „Sus mai sus, cutezători şi România înălţaţi, pionieri, neînfricaţi!” – atât am ştiut dintodeauna, la restul mimam.

    Chestia sticloasă din interiorul ghindelor am iscodit-o şi eu. Am concluzionat că e un rest de material amestecat cu praf, după ce am mirosit şi aruncat şnurul pe care mi-am manifestat curiozitatea ştiinţifică.

    Despre trese, parcă ni le dădeau pentru rezultate bune la învăţătură, olimpiade şi alte astea care ne motivau existenţa, altminteri irosită.

    Iar inelul era dintr-un plastic transparent ordinar. Mi-am luat câteva, că le tot pierdeam, dar n-am supt niciunul. 🙂

    N-am pierdut timpul degeaba, având în vedere că dintr-un şoim sfios al patriei, am ajuns un temerar comandant de grupă. Cu trese. 🙂 🙂

    Tot de pe atunci îmi amintesc de cadrul festiv în care am fost premiată pentru locul fruntaş (ce cuvânt tare!) de la olimpiada de română. Am primit un termos pe care n-am apucat să-l folosesc. Mi s-a spart sticla. Dar l-am păstrat multă vreme, pentru că aproape că mi se tăiase respiraţia când mi l-a înmânat comandantul de unitate, pentru care nutream nişte sentimente profunde. Evident, în secret.

  17. Mulliganoglu on

    ah, medaliile mele, 3, pionier de frunte (IV, V, VI): astea erau ceva fin, chiar semanau a medalii, nu ca insignele pompierilor sau munca agricola

  18. Georgia on

    Mulliganoglu, asta-i după modelul: „ah, scuzaţi-mi neatenţia, probabil că v-aţi săturat de mine. mai bine să trec la altceva. eu când…” :):)

  19. Mulliganoglu on

    nu inteleg, dar poate ma ajuti tu, Georgia

  20. Georgia on

    Era o glumă. Doar atât. Îmi asum greşeala, trebuia s-o pun între paranteze. Câteodată mă invadează un simţ al umorului. Total aiurea, să ştii… nu mă lua în seamă.

  21. Mulliganoglu on

    serios, chiar vreau sa inteleg, te rog

  22. ullise on

    eu nu mai imi aduc aminte ce era la ghinda, stiu doar ca s-a desirat foarte frumos (era galben) si cand i`am dat foc a as foarte frumos, instantaneu ca un fitil din desenele animate cu prosti, stiu 100% ca era facut din plasticuri oricum nu era bumbac sau ceva natural.

    Si la mistere adaug ca nu stiu cum unii il aranjau frumos si le astea bine cu el numai mie imi atarna a proasta, o parte de epolet o alta parte de nasturelele la buzunarul de la piept de pe partea cu epoletul.

    Si aia cu snurul albastru erau numai copii de stabi sau inspectori scolari, oricum nu erau aia cei mai buni 🙂

  23. v on

    …delicios era inelul ala de cravata…

    (ce gasca de tresari si snuristi ne-am adunat aici :)))

  24. v on

    @ullise: iti garantez, aia cu snur albastru NU erau numai copii de stabi sau inspectori scolari.

  25. teologeanu on

    din pionierat imi amintesc doar ca in momentul in care am fost desemnat sa port snurul galben de catre colegii de clasa s-a decis reluarea subita a alegerilor si amenintarea colegilor de catre „tovarasa”. Cum s-ar spune azi am fost fraudat. Ulterior am aflat si de ce. Eram baptist.

    Ce vremuri… Au fost momentele in care mi-am construit o identitate pe care nu am regretat-o niciodata.

  26. Mulliganoglu on

    @ullise, comandantul meu era fiica de frizer si casnica (numai sa nu fi fost shpioni, tot ce se poate). cei mai buni la ce?

  27. Alexei on

    Eu am, ca de obicei, o alta problema. Fiind din generatia atomica, ’89 m-a gasit cu deştu-n gura. Asadar, nu am prins din vremea cealalta mai nimic. Dar mi-a atras atentia comentariul Stejarei. Dat fiind ca Pionierii era o organizatie comunista controlata de CC, eu sunt nedumerit: ce-am pierdut?

    Si un link pe care l-ati putea gasi util: Uniforma de pionier

  28. Mulliganoglu on

    cine ti-a zis c-ai pierdut ceva?

  29. Alexei on

    Well, scroll up la comentariul Stejarei:

    oh vai, am fost privata de toate, asa eram de mica in ’89..

    Sau nu l-am inteles eu?

    Si-apoi Cezar mai are un post si, din nou, ma intreb de ce ai privi inapoi cu nostalgie.

  30. Alexei on

    Am citit saptamana trecuta "Cantacuzino, ia-ti boarfele si misca!", o carte amuzanta pe alocuri dar care m-a socat. Prin urmare nu pot sa-mi doresc sa fi trait pe vremea ailalta.

  31. Alexei on

    -trait pe vremea
    +trait vremea

  32. Alexei on

    Cu atat mai putin sa fi fost membru al vreunei organizatii comuniste (Pionierii erau, pana la, viitori membri ai PCR, nu?) si sa fi participat la activitati pro-comuniste.

  33. Mulliganoglu on

    @alexei, cred ca ai fi fost un utecist de frunte, imi place cum combati

  34. c. p.-b. on

    Nici eu nu mi-as fi dorit sa traiesc pe vremea aia, dar am trait, ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa nu.
    Nu am cum sa-mi arunc la gunoi o parte din viata – si asta cu atit mai mult e vorba de prima parte a vietii.
    Dupa cum am mai spus-o si alta data, nu sint nostalgic dupa comunism, dictatura etc., ci dupa copilaria si adolescenta mea.

  35. Un scârbit on

    eu daca as fi avut mai mult de 50 de ani in acea vreme ii aratam lui Ceausescu beneficiile crestinismului si ca ar putea fi al 2-lea dupa Sfanta Treime . Asemenea nazuinta nici el n-o putea refuza .

    Dar mai ales ii aratam ( treptat , luat incet , in timp de ani de zile – nu brusc , ca sa poata omul primii si duce ) cum numai prin CRESTINISM ( nu cel rusesc si nici americanesc ) i poate zdruncina din temelii pe toti .
    Si pe arabi , si pe chinezi , japonezi , indieni , SUA-isti , rusi si mai ales pe Fidel Castro pe a carui inima si ravna am inteles ca avea o mare invidie . Ceausescu nu-l inghitea deloc pe Castro .

  36. Cinabru on

    Adjunct de unitate, snur bleu si vreo 1543 de insigne, pentru care faceam schimburi diverse. Pana cand am primit un pumn intreg de la nu stiu ce sediu pionieresc – era acolo o tovarasa draguta care le facea cadou. Tin minte ca dura ceva pana iti puneai uniforma cu toate chestiile. Basca n-am avut. Nu stiu de ce.

    Sincer, cel mai mult imi placeau revistele pionieresti, pacat ca n-am pastrat nici macar una.

    PS : in ’90 aveam vreo 10 ani, asa ca am prins un pic de avant pionieresc. Si da, si io am fost mandru cand m-au facut pionier, chit ca totul a fost in sala de clasa si lipsit de prea multa morga. Ar fi fost o tragedie nationala sa nu ma faca pionier. Tin minte ca atunci cand am fost „ales” adjunct de unitate, am scapat de somnul de dupa-amiaza pentru o buna bucata de timp. O recompensa pe care o visam de mult.

  37. Sabina on

    Ca mai mulţi de p-aici, n-am prins perioada veselă a pionieratului, şi uneori mă gândesc că poate pentru elevi în sine, ar fi fost o idee mai bine. Nu că vreau să se facă şcoală comunistă sau mai ştiu eu ce alte presupuneri, doar că ar fi motivat elevii spre chestii mai constructive, şi îşi dadeau şi îndrumătorii mai mult silinţa (mai de voie, mai de nevoie).

    Acum, pipiţe de clasa a 5a care sunt fardate mai ceva ca donşoarele de pe centură, copile de clasa a şaptea care se bat mai ceva ca în filmele despre mahala, şi tot aşa.

  38. v on

    @un scarbit: acuma, ce te face sa crezi ca lui ceausescu i-ar fi placut sa fie al doilea, fie si dupa sfinta treime? 😀

  39. HD on

    postul asta imi aduce aminte de fff multe kestii din perioada aia pe care nu mi le amintesc acum:D

  40. Liviu on

    In scoala mea „functiile” (sau gradele? 🙂 ) se dadeau pe baza „rezultatelor la invatatura” combinate cu un vot in cadrul clasei. Eu concuram pentru postul de comandat de detasament cu o colega; ea avea simpatia profesorilor, eu pe a colegilor – le dadeam sa copieze la mate… Snurul galben a fost al meu.

    Vad ca nimeni nu spune nimic despre locul in care au fost facuti pionieri. Doar la mine era o intreaga ceremonie? Am fost facut soim al patriei pe aeroportul Kogalniceanu (sunt constantean) si pionier pe o platforma petroliera, parca Titan ii spunea, pana la care ne-am plimbat, copiii cateva clase, cu vaporul.

    Sunt multe amintiri despre epoca, de la modul in care se mosteneau manualele de la clasele mai mari – elevii mai buni primeau manuale intr-o stare decenta, ceilalti primeau ce mai ramanea, manuale cu pagini lipsa, desenate, uneori cu obscenitati – pana la orele de munca patriotica (am cules ceapa, am depanusat porumb, am cules fructe – ne transportau „in judet” cu autocarul) sau la colectarea de hartie, borcane, plante medicinale etc. Uneori plantam copaci, alteori ii dadeam cu var pe cei deja plantati.

    Ma opresc aici, tot ce voiam sa spun e ca fiecare epoca are copiii ei (sau fiecare copil are epoca lui). Cei de astazi, mai tineri ca noi, fostii pioneri, n-au pierdut nimic. Pur si simplu la ei a fost altfel.

  41. Stejara on

    @alexei: nu am pierdut nimic.. dar inteleg nostalgia celorlalti care nu au avut de ales si au fost pionieri.. asa cum sunt si eu nostalgica dupa copilaria mea de la inceputul anilor ’90.. comentariul meu initial era putin ironic..

  42. Un scârbit on

    @ V.

    sigur asta putea si capul lui sa inteleaga ca nu el este atoate creator si ca nu el a creat omenirea si intreg Universul .

  43. Stejara on

    @un scarbit: ia mai gandeste-te.. ca mie mi se pare ca tocmai asta credea

  44. Un scârbit on

    inseamna ca si noi suntem prosti daca noi credem ca el credea asa .

    sau ne place sa aruncam toata vina pe cate-un om = tap ispasitor .

    exista destui apropiati care au mai spus prin interviuri ca asa in particular ( in cadru intim , restrans ) i se mai opuneau , aveau alte idei si Ceausescu mai recunostea asa pe ocolite . Dar niciodata in public .
    Pentru ca in public trebuia si trebuiau sa pastreze o anumita imagine de invincibil si atoate stiutor cu care se invatase si o cerea neamu` prost inca dinainte de venirea comunismului ” in tara si in lume ” .

    Problema mare este , ca noi= milioanele , cei multi suntem prosti si superstitiosi . Si se creaza o stare de spirit(chiar fanatism) , namaiputand sa faci nimic pana cand nu schimbi acea stare .

  45. v on

    @un scarbit: cel putin cu paragraful ala de la coada, mare adevar grait-ai! :)))

  46. Stejara on

    oh doamne, cine m-a pus? nevermind, mai scarbitule..

  47. Horia-Nicola Ursu on

    tresele albastre se dadeau pina intr-a patra inclusiv, iar alea galbene dintr-a cincea pina intr-a opta. si da, erau pentru rezultate la invatatura, concursuri, olimpiade. ce nu-mi amintesc e daca se dadeau la inceput sau la sfirsit de an?

  48. iuli on

    am fost si eu pionier intr-o scoala de la tara ,intr-un catun,si a fost un ceremonial serios,cu emotii ca trebuia sa inveti juramantul si sa-l spui frumos,cravate noi,frumoase,nu mai stiu daca au dat si inele,dar le tin minte pe cele din poseta mamei(caci avea poseta cand mergea la oras)ramase de la fratii mei mult mai mari decat mine.Undeva la o lustra din casa exista un inel asemanator dar ceva mai mare si ma gandem de multe ori ca e de la cravata.Am fost aleasa si comandant de detasament.Era interesant cine a muncit la sunur si cum,manual?

  49. monica on

    postul e vechi, dar merita revitalizat, in contextul in care se doreste reintroducerea uniformelor 🙂

    Am o corectura de facut pentru unii dintre antevorbitorii mei:
    – snur galben: comandant de detasament (unul ales din clasa)
    – snur rosu: comandant de grupa ( erau 3 intr-o clasa, fiecare coloana de banci avea un comandant)
    – snur albastru: erau stegarii. Doua persoane dintr-o clasa aveau snur albastru: un baiat si o fata: Baiatul purta drapelul national, iar fata purta steagul rosu, comunist.
    – snur alb: sanitarul. Se alegea un elev din clasa

    Mai existau trese pe umar, ce se dadeau in functie de rezultatele la invatatura si insigne (decoratii), tot pentru rezultate meritorii.

  50. monica on

    Am fost facuta pionier pe Campia Libertatii din Alba-Iulia, pe locul in care in 1785 Horea a fost tras pe roata. Noi eram din Cluj-Napoca, insa am mers cu autocarul pana-n Alba, ca sa depunem juramantul de pionier intr-un cadru ce ocupa un loc deosebit in randul reperelor memoriei colective. A fost de altfel si prima excursie organizata cu clasa 🙂 Ne-am dus dupa in vizita pe la Sala Unirii si Muzeul National al Unirii.

  51. Maru on

    Gresit cu ce reprezentau snururile !!!
    – snur galben: comandant de detasament (asta e corect, era seful clasei / exista si un loctiitor de comandant de detasament)
    – snur rosu: comandant de grupa ( era in functie de cati elevi erau intr-o clasa – deobicei 3 pentru ca erau intre 28-35 de elevi)
    – snur bleu: loctiitor de comandant de unitate (locul 2 pe scoala ca rezultate)
    – snur albastru: comandant de unitate – elev (era practic cel mai bun din scoala la invatatura)
    – snur alb: era al comandantului de unitate – profesor.
    Steagurile le duceau intradevar doi pionieri – de obicei baiat + fata. Ideea e ca erau si diverse treze si medalii/insigne.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: