Prostia cu „noul val al cinematografiei”

Mă călca pe nervi mai de mult bla-bla-ul ăsta cu „noul val al cinematografiei româneşti”. Iată că nu sînt singurul. Într-un interviu pe care i l-am luat, Răzvan Rădulescu spune şi el că-i o făcătură.

– În toată povestea cu „valul tînăr al cinematografiei româneşti” care e aplaudat peste hotare, se poate vorbi de apariţia unor complexe de superioritate?
– Povestea a crescut atît de tare, încît a ajuns să aibă o viaţă a ei, autonomă; s-au scris articole encomiastice şi aşteptările sînt foarte ridicate. De fapt, ca de fiecare dată cînd ai de-a face cu un „val”, trebuie să-ţi imaginezi că acolo există şi talent, şi impostură, şi calcul, şi abilitate managerială. Nu are legătură exclusivă cu valoarea: dacă spui un lucru suficient de des, se instituţionalizează şi devine realitate. Însă eu cred că acest „val” nu a fost niciodată decît ce a zis Cristi Puiu. Şi anume că nu este vorba de niciun val, ci despre o mînă oameni disperaţi. Eu mă bucur că Romînia are parte de notorietate. Mi-e însă şi frică. Aşteptările sunt sus, asta este bine, dar sunt într-un anume sens. Să presupunem că cineva vine cu ceva foarte bun, dar în alt sens: dintr-o dată nu mai coincide cu ce se aşteaptă de la „val”. Sau dacă vine cu ceva prost în alt sens: va fi brusc integrat în val, laolaltă cu alte imposturi.

– Deci nu crezi nici tu în povestea asta cu valul…
– Vorbim despre „Moartea domnului Lăzărescu”, despre „4,3,2”, despre „California Dreamin'” al lui Nemescu, despre „A fost sau n-a fost” al lui Porumboiu, despre „Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii” al lui Mitulescu, despre Radu Muntean cu „Hîrtia va fi albastră” sau cu noul lui film. Vorbim, deci, despre nişte filme inegale în ele însele, inegale între ele, nişte filme extrem de diferite, unele mai bune, altele mai puţin bune. Nu sînt izbutite la acelaşi nivel. Unele nu sînt izbutite pentru că autorul nu a fost suficient de concentrat, pentru că producţia nu l-a ajutat, pentru că autorul n-a avut timp să termine filmul… Sînt o grămadă de motive… Sînt convins că în cinema-ul românesc nu vei vedea peste zece ani nici un val, ci numai autori. Pe ăia care nu sunt autori nu-i vei mai vedea.

Anunțuri

32 comments so far

  1. Franz on

    Erata prea tîrzie, facatura va suferi de efectul bulgarelui de zapada si va deveni lege 🙂

    Si mai are dreptate într-un loc : cinematografia ro e un mediu arid, unde mai mult se dispare decît viceversa.

  2. asklepios cuceritorul on

    Totusi, exista ceva specific filmelor facute de regizorii care s-au afirmat dupa ’89. In ele actorii nu mai urla. Şi mai e un vag snobism metafizic care, din fericire, nu li s-a transmis şi regizorilor mai tineri. Sigur, e părerea mea de spectator.

  3. Mulliganoglu on

    @aslepios cine e Comisia asta?! acei niste unii care te tot cauta. e cumva… Cupola?

  4. asklepios cuceritorul on

    @Mulliganoglu
    Le-am spus unor proşti că sînt prea mulţi şi că, dacă ţin cu tot dinadinsul să-i urechiez, să formeze o comisie reprezentativă. Chiar şi aşa, deocamdată n-am timp de ei.

  5. Daniel on

    viitorul ne va spune daca e un val sau doar o parere… pana atunci, eu ma bucur ca avem niste talente inegale, subtiri, etc. sau cum vreti sa le numim care nu mai fac filme pe acelasi tipar… si incearca cu succes sau mai putin sa faca cinematografie… poate asta ar fi o trasatura comuna 🙂

  6. Lorena Lupu on

    Mie nu mi se par subţiri talentele unora din cineaştii noştri. Subţiri sunt bugetele lor, asta da! Şi, la bugetele astea subţiri, putem spune că ei sunt nişte genii ale creativităţii şi ale contabilităţii :).

    Nemescu era incredibil de bun şi de personal încă din facultate – i-am văzut toate scurt-metrajele şi avea acel fel al lui de a privi şi de a reda lumea, care te făcea să recunoşti un nemescianism dintr-o mie. Porumboiu era frust, amuzant – făcea filme realiste, cu umor, detaşare dar şi un fel de durere implicită – recomand scurt-metrajul „Pe aripile vinului”.

    Iar „Moartea Domnului Lăzărescu” este şi rămâne filmul meu adorat. Filmul la care am râs, am plâns, am chicotit, m-am emoţionat – într-un cuvânt, m-a furat. Şi nu m-a mai dat înapoi. 🙂

  7. Sabina on

    Interesat e că avem filme bune şi interesante şi de înainte de ’89 şi atunci nu ne mai gâdila nimeni prea mult (nici acum). Acum în schimb sunt scoase în faţă şi filme care chiar sunt… mai puţin bune.

  8. simonarrr on

    Atata vreme cat nu mai e doar Sergiu Nicolaescu, e ok. Pentru mine, cel putin.

  9. Sabina on

    Dar nici înainte nu era doar SN, poate dupa ’70 😀

  10. dadatroll on

    Lorena Lupu la blogul lui cpb.

  11. corina on

    In ciuda comentariilor academice, mi-e mi-au placut filmele si ii consider pe tinerii regizori oameni cu personalitate. Doamne ajuta!

  12. Mulliganoglu on

    baxto dello

  13. 4ymk on

    Nu exista un val al cinematigrafiei romanesti atata timp cit nu exista cinematografie,cum nu exista tornado fara vint

  14. Razvan on

    Eu sunt mandru de filmele recente. Am vazut „4 3 2” la Paris, langa Sorbona, si mi-a placut ca sala a fost aproape plina, toti urmareau cu interes, iar la sfarsit au iesit afara sa „dezbata”. Par contre, la Bucuresti a fost urat comportamentul celor din public, iar la Craiova-de toata jena. Am impresia ca mai degraba ne apreciaza strainii…

  15. DCoD on

    Pe mine „noul val” nu m-a convins. Cu putine exceptii, sunt plicticosi in efortul lor de a demonstra ca sunt profunzi si interesanti… Cat despre bugete, mai terminati cu chestiile astea stangiste. Eu nu doresc sa subventionez din impozitele mele niciun film. Sa iasa pe piata si sa obtina finantare pentru proiectele lor. Daca sunt bune, voi plati cu multa placere biletul sau voi cumpara dvd-ul. Altfel, simt ca sunt taxat de doua ori: prima data cand filmele primesc bani de la bugetul pentru cultura, a doua oara la intrarea in cinematograf. Vi se pare corect?

  16. Sabina on

    Razvan, nu e nou în istorie că după ce ne apreciau străinii, am început şi noi să-i apreciem pe ai noştri (vezi Eliade, Cioran, Brâncuşi etc)

  17. c. p.-b. on

    Treaba cu „noul val al cinematografiei romanesti” e buna pentru marketing, ca promoveaza filmele romanesti in strainatate (si, de aici, si alte produse culturale romanesti). Chestia e ca noi trebuie sa fim constienti ca e doar o manevra de marketing si sa nu ne imbatam cu apa rece. Sau sa nu transformam o manevra de marketing in criteriu valoric.
    In „valul” asta au intrat si citeva filme slabe. De exemplu, „Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii”, care e chiar foarte slab.
    DCoD are dreptate: de ce sa platim noi, contribuabilii, pentru niste productii nu intotdeauna ok?
    Pe de alta parte, industria cinematografica e inexistenta la noi si, daca nu sint sustinute cu bani de la buget, filmele vor fi inca si mai putine. Cele care sint apreciate afara aduc beneficii imaginii Romaniei – si asa se justifica investitia in ele. E adevarat, se investeste si in filme proaste, dar asta e un risc asumat. Nu se poate sa ia toate premii.
    Si apoi, se da o groaza de bani de la buget pe timpenii. Sint alte cazuri cu adevarat strigatoare la cer, nu finantarea filmelor…

  18. lb on

    un articol relativ lung din NY Times in care se intreaba si ei daca exista sau nu un nou val al cinematografiei din Romania si cat de buna este expresia pt a descrie ce se intampla in cinematografia din Romania in acest moment:
    http://www.nytimes.com/2008/01/20/magazine/20Romanian-t.html?_r=1&ref=movies&oref=slogin

    doua extrase:
    „The post-Cannes triumphal march of “4 Months, 3 Weeks and 2 Days” (it opens in New York on Friday) to the tops of English-language critics’ polls and year-end lists, as well as to a Golden Globe nomination, offers belated confirmation of last spring’s news flash from the Côte d’Azur. But perhaps you are hearing it here first: the Romanian new wave has arrived.
    Such is the consensus, or at least the hype, within the worldwide critical community. In Romania itself, where Mungiu’s Palme d’Or was front-page news and occasioned a burst of national pride (including a medal bestowed on the director by the country’s president), there is a bit more skepticism. ”

    „When I met him in Bucharest in November, Puiu, the director of “Mr. Lazarescu,” was more emphatic. “There is not, not, not, not, not a Romanian new wave,” he insisted, hammering the point home against the arm of his living-room couch.”

    pana la urma, mai bine ii ajutam (cream conditii) sa se produca filme – mai comode sau mai incomode, mai bune sau mai proaste – deschidem sali de cinama pt filme romanesti sau straine, iar intrebarile despre clasificari critice ni le putem pune dupa cativa ani.

  19. HD on

    noul val al cinematografiei a inceput odata cu aparitia filmului matrix(asta asa ca o gluma).in romania avem actori de valoare dar degeaba daca nu avem si buget

  20. DCoD on

    @c.p.-b:
    Evident, cheltuielile cu filmele (si cultura, in general) reprezinta un procent infim din buget. Ceea ce doream eu sa subliniez e ca romanii – ca si francezii, de altfel – s-au obisnuit sa apeleze la statul paternalist pentru subventionarea unor proiecte care in mod normal ar trebui sa-si gaseasca resurse financiare pe piata.
    Iar scuza – vesnica – „noi facem filme de arta, care nu aduc profit, pentru ca piata cere filme comerciale” e doar un alt semn al dispretului fata de public. Si se mai mira ca salile sunt goale la proiectia filmelor romanesti…

  21. Franz on

    @ lb – interesant articol

  22. Un scârbit on

    omul este o fiinta sociala , nu individuala

    ca de obicei si in mai toate domeniile nu de indivizi creativi , geniali ducem noi lipsa ci de o societate sau comunitate dezvoltata , eficienta care sa mearga . Ca si comunitate ( luati impreuna ) suntem ineficienti , neproductivi si extem de necreativi .

    Solutia ? … gasirea cat mai multor puncte definitorii( de baza , vitale , principiale ) care sa ne lege spre un scop comun .

  23. asklepios cuceritorul on

    Ba eu cred că statul trebuie să finanţeze cultura. La fel cum trebuie să finanţeze sănătatea, cercetarea ştiinţifică şi aşa mai departe. Pentru că Statul nu e un SRL şi nici o coorporaţie, al căror singur criteriu este eficienţa economică. Eşecul comunismului a creat iluzia că din concurs a ieşit triumfător capitalismul şi că toate realizările civilizaţiei occidentale i se datorează acestuia. Dar nu e adevărat. Dreptul la vot pentru femei, interzicerea discriminării religioase, libertatea cuvîntului şi atîtea altele, sînt victorii ale democraţiei, nu ale capitalismului. Un singur exemplu. După gînditorii şi econimiştii liberali, cei care susţin un rol cît mai redus al statului, piaţa reală trebuie ghidată după idealul pieţei perfecte. Printre alte caracteristici ale acesteia, avem informaţia perfectă – fiecare participant la piaţă trebuie să fie perfect informat asupra tranzacţiilor. Ori noi vedem că în practică se petrece tocmai pe dos. Aşa cum acceptăm că socialismul nu ne-a dus la comunismul visat, tot aşa trebuie să acceptăm că piaţa liberă nu ne duce asemenea unui tren, cum crede Ţuţea, la destinaţie.
    În cazul specific al cinematografiei, care sînt rezultatele pieţei libere în America? În ultimii 15 ani ce filme cu adevărt bune avem? Pe loc, nu-mi amintesc decît As Good as It Gets. Cezar spune că i-a plăcut No Country, însă eu sînt sigur că dacă ne-am întîlni mîine seară şi i-aş propune să revedem filmul, n-ar accepta cu prea mare entuziasm.

  24. Un scârbit on

    de acord cu asklepios

  25. Korova on

    Nu exista un nou val al cinematografiei romanesti, exista insa un grup marisor de autori care sug lenes,neimaginativ si in destule cazuri fals-exorcizant din marea-gaselnita-tematica-a-comunismului.

  26. Daniel on

    Eu sunt sigur ca cei care critica filmele din valul sau nevalul ala nou ar fi facut niste filme cu mult mai extradordinare, fara sa se inspire din comunism, cu niste teme naucitor de inspirate, dar pur si simplu nu au avut ocazia. plus ca totul bugetul s-a dus pe filmele astea care au mai castigat si niste premii nemeritat daca ar fi sa luam in considerare ce s-ar fi putut face…

  27. blogideologic on

    Ce înseamnă “cu mult mai extradordinare”? Hai să respectăm şi Limba Română, nu doar “filmele din valul sau nevalul ala nou” !

  28. Daniel on

    /:)

  29. DCoD on

    @asklepios:

    Sanatatea, educatia si cercetarea sunt una, iar filmele sau bugetele echipelor de fotbal cu totul altceva. Tie nu ti-a placut in ultimii 15 ani nimiciunul dintre filmele de la Hollywood. Nicio problema, e o chestiune de gust; dar nu am inteles ce propui, sa finanteze bugetul federal filme americane cu teme impuse?

  30. Comisia on

    heeeeeeeeei…dar va multumim intensiv si impulsiv! va multumim stimati blogosferici! va multumim din toate sufletele de pomanaa ca l-ati gasit pe prea prea Asklepiiiiiiiiiiiioooonadrissss!

    Asa asa, kleops, hai la tata, haide mai puisorule maii, hai catel, hai hai , lasa sfera si vino repede! Asa asa, ia batul in gura! Asa asa, mai mai Kleo, mai mai!

    Multumim inca o data! Recompensa se da la bufet in fiecare zi intre orele 4 si 5 ale amiezii ( cand e soarele de 4 sulite pe 3 cer noros )

  31. asklepios cuceritorul on

    @DCoD
    Sănătatea şi filmul or fi lucruri diferite, argumentul tău însă e unul. Folosindu-mă de el, aş putea şi eu declara: nu sînt de acord ca din impozitele pe care le plătesc eu, să fie îngrijiţi copii care se nasc bolnavi de SIDA, pentru că ei nu vor fi niciodată vreun folos societăţii. Aş putea propune să-i lăsăm, cum făceau strămoşii noştri, romanii, pe cei născuţi infirmi în piaţa publică şi să se îngrijească de ei oricine are chef, ori dacă n-are, să moară.
    Acum eu văd că tu insinuezi şi altceva. Anume că Becali şi Cristian Mungiu ar fi totuna. Să-ţi spun… În cartierul în care locuiesc, frecvenţa înjurăturilor şi a certurilor dintre cei ce locuiesc la parter şi adolescenţi a scăzut simţitor de cînd primarul a avut geniala idee să încropească nişte locuri de joacă, cu mese de ping-pong şi panouri de baschet. Mie mi se pare că orice primărie care ar putea vinde un teren dintr-un cartier unui lanţ de supermarketuri, să spunem, ar trebui să-şi pună întrebarea dacă nu cumva ar fi mai util să construiască nişte terenuri de fotbal.
    Aş propune ceva. Anume, să nu mai măsurăm efectele sociale ale unei cărţi, ori ale unui film, prin audienţa directă pe care acestea le au. Filme ca Gladiatorul ori Jurassic Park au avut o audienţă infinit mai mare decît, să zicem, Despre libertate şi celelalte scrieri ale lui Jhon Stuart Mill. Totuşi, ultimele au schimbat o lume.
    Arta nu e atît de diferită de ştiinţă. Aşa cum folosim zi de zi aparate despre care mai nimeni nu ştie cum funcţionează (cîţi din cîţi scriu pe blogul ăsta au habar măcar cum se declară o variabilă în php), tot aşa în societate avem o mulţime de idei şi de concepţii care ni se par naturale, apărute de la sine, dar care, de fapt, sînt produsul unor cărţi citite de puţini. De exemplu, chiar azi pare mai natural pentru mulţi dintre concetăţenii noştrii să le taie mîna hoţilor, păgubiţii, victimele să spînzure violatorii şi aşa mai departe. Totuşi, ca societate apreciem că judecata trebuie să o facă unul care nu a fost afectat de fărădelege. Cîţi dintre noi ar putea explica de ce e mai bine aşa?
    Într-un cuvînt, propun să nu mai gîndim în clişee. Nici de stînga, nici de dreapta. Să ţinem minte că doctrina liberală nu a fost concepută ca un scop al omenirii, ci ca un mijloc pentru a crea o societate în care omul să fie liber, iar dacă vedem că acest lucru nu se produce în practică, să nu închidem ochii numai pentru a salva nobleţea doctrinei.
    Nu ştiu dacă bugetul de stat american ar trebui să susţină cinematografia. Doar compar No Country… produs de Miramax, cu The Man Who Wasn’t There, produs de Working Title, companie britanică printre ai cărei acţionari se numără şi BBC, ambele filme fiind ale fraţilor Cohen. Şi mă întreb de ce Etan şi Joel Cohen, la prestigiul pe care îl au, au făcut un film la o companie în care e implicat şi statul britanic?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: