Moartea prin îngheţ e foarte plăcută

Bătea un vînt puternic şi rece, cu ace de gheaţă, iar eu stăteam pe o culme din munţii Iezer-Păpuşa. Eram arbitru la un concurs montan şi trebuia să monitorizez echipele de concurenţi, să văd dacă se respectă timpii stabiliţi. (Asta se întîmpla în juneţea mea jună, cînd eram înscris la un club de alpinism.) Arbitrii erau presăraţi pe tot traseul concursului, dar eu nimerisem în cel mai prost loc, unde sufla cel mai tare vîntul şi era cel mai frig – pe vîrful muntelui. Şi nu era de glumă, pentru că urma să stau acolo o zi întreagă, pe tot parcursul competiţiei.

La început, mi-am zis că nu vor fi probleme: nu trebuia decît să mă mişc, ca să mă încălzesc. După vreo oră de stat acolo, mi-a îngheţat apa într-un soi de termos pe care-l aveam la mine. Dar nici asta nu era o mare tragedie, pentru că echipele de concurenţi veneau cam la douăzeci de minute şi puteam să le cer lor apă.

În fine, am tremurat serios toată ziua, deşi nu am stat o clipă locului – am alergat pe loc sau am făcut serii de flotări şi genuflexiuni.

Mai pe după-amiază însă, m-a răzbit oboseala. Am încetat să mă mai mişc, m-am aşezat şi imediat am simţit cum mă cuprinde o moleşeală foarte plăcută. Eram conştient că nu trebuia să adorm, dar mă simţeam prea bine ca să mă mai opun acelei stări. Nu-mi mai era deloc frig, tremuratul dispăruse ca prin farmec. În ultimele clipe de luciditate, m-am gîndit că următoarea echipă avea să vină cam în zece minute, aşa că puteam să aţipesc puţin, că m-ar fi trezit ei. La scurt timp, mă lăsam fără griji în mrejele somnului, sprijinit de un ciot de stîncă.

Echipa următoare nu a venit însă peste zece minute, ci – ca un făcut – a întîrziat pentru că băieţii avuseseră nu ştiu ce probleme.

Anunțuri

15 comments so far

  1. Un scârbit on

    pe cand continuarea ? Si aia cu cerutul apei de la concurenti a fost faina .

  2. forevergreen on

    Se termina cam brusc povestea, putem sa facem variante despre ce s-a intamplat in continuare?

  3. c. p.-b. on

    @ forevergreen: Nu-i o idee rea.

  4. c. p.-b. on

    Textul de mai sus e prima jumatate din articolul pe care l-am trimis revistei „Noua literatura”, unde am o rubrica intitulata „Deloc literatura”. Dupa cum spune numele rubricii, nu e vorba de fictiune. Dar ne putem distra, daca vreti, sa inchipuim continuari.
    Tot ce pot sa va spun e ca nu am murit – ceea ce este, cred, evident. 🙂

  5. fanitza on

    de murit ne-am dat seama că nu ai murit.

    dar sper eu că nu ai cu un deget mai puţin de atunci 😕

  6. forevergreen on

    Imi imaginam ca ideea iti place, eram convinsa ca ai supravietuit integral, ca altfel ar fi fost pacat.
    Eu propun varianta cu un caine ciobanesc, care s-a apropiat de tine, te-a imbratisat cum a putut mai bine, te-a incalzit si astfel te-a salvat. Cand te-au gasit oamenii, dormeai, visai frumos iar cainele, i-a marait la inceput, pe urma i-a lasat sa te ia cu targa. Au venit cei de la Smurd si totul s-a terminat cu happy end.
    Am multe povestiri adevarate pe care le-am trait cu adevarat chiar daca altii cred ca sunt fictiuni, cu drepturi de autor.
    Apropos, am citit povestirea cu gainile tinute in baie de parinti „criminali”, e o abordare interesanta a ceea ce se intampla candva.
    Am uitat titlul, imi cer scuze. O zi frumoasa.

  7. oana on

    ba eu cred ca a murit dar, ca un blogger adevarat, nu a putut sa-si uite cititorii. asa ca, din cand in cand, se va intoarce pe aici ca sa ne spuna ce si cum cu moartea, viata de dincolo…..

  8. ihtys on

    Viata prin dezghet e tare neplacuta 🙂

  9. dadatroll on

    Da da e tot moarte, ceea ce ii mai taie din placere.

  10. cheguevargas on

    cand o sa vreau sa ma sinucid o sa tin cont de parerea ta. o sa ma strivesc de ghetari, daca n am sa mor in urma aterizarii, sper sa simt placerea mortii prin inghet.

  11. crisatcross on

    Daca tot incepusesi sa prinzi gustul mortii prin inghet, ai emigrat in Canada. Aici ai 6 luni pe an placerea garantata. Si daca vrei tot anu’, te muti mai la nord, tara asta e plina de posibilitati. Sa nu uitam cuvantul-cheie: moarte.
    Si-acum as zice cu mare placere vreo doua despre inghet, moarte, Canada, dar nu sunt pe blogul care trebuie. Mare ghinion!

  12. fanitza on

    „Si-acum as zice cu mare placere vreo doua despre inghet, moarte, Canada, dar nu sunt pe blogul care trebuie. Mare ghinion!”

    du-te la andreanum. 🙂

  13. c. p.-b. on

    @ forevergreen: Varianta ta se apropie de ce am fantazat eu in seara respectiva, in tabara. Le-am amintit ca un inghetat, in acele conditii, se incalzeste cel mai bine de la caldura corpului altuia (si, pentru a se transmite cel mai bine aceasta caldura de la un corp la altul, trebuie sa nu prea existe haine intre ele 🙂 ). Ei bine, eu le-am spus ca m-a salvat astfel o tipa – si am fost foarte invidiat. 🙂

    @ oana: Vad ca nu te pot duce si ca mi-ai aflat secretul.

    @ ihtys: Depinde cum te-a prins inghetul.

    @ dadatroll: Iti taie din placere, dar tot mai ramine ceva.

    @ cheguevargas: Nu e mai simplu sa te incui in frigider? Efectul final e acelasi.

    @ crisatcross: Care-i blogul care trebuie?

    @ fanitza: Ala care se recomanda cacofonic si „sufoca capitalistii”?

  14. cheguevargas on

    cred ca as muri asfixiat, e destul de greu sa te incui in frigider. nici n as zbura, nu i acelasi lucru.

  15. forevergreen on

    c.p.-b, cu siguranta n-am fost acolo sa-ti ascult varianta, dar povestea cu incalzitul corpului intr-un fel sau altul, e cea care functioneaza de obicei. Acum, cine ai fi vrut sa te-ncalzeasca, e alta poveste…
    Oricum, ma bucur de cunostinta, pana una, alta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: