Împăcarea cu oraşul

Leapşă primită de la puck, care zice aşa: ia cea mai apropiată carte, mergi la pagina 123 şi scrie, de la a cincea frază încolo, încă 4.

În toată chestia asta destul de mecanică, la mine s-au nimerit nişte coincidenţe.

Ce mai apropiată carte a fost – believe it or not – una care se numeşte chiar aşa: „Enervări”. „Enervări – sau despre bucuria de a trăi în România” de Mirel Bănică şi Codruţ Constantinescu.

Adică asta:

 enervari.jpg

Bun, să purcedem la pagina 123 şi găsim cele patru fraze. Iată-le:

„Am urmărit telejurnalul France 2 şi am descoperit că aproape 20 de actori anglo-saxoni celebri au realizat un proiect cinematografic intitulat Paris, je t‘aime!, care a constat în producerea unui scurtmetraj în fiecare arondisment al Parisului (chiar nu ştiu câte sunt…), prezentând scurte poveşti de dragoste (doar Parisul e capitala ei, nu?). I-am invidiat din plin pe parizieni pentru că mi-am dat seama că există o categorie de oameni cât se poate de normali, poate mai inteligenţi şi mai dotaţi decât noi, care sunt împăcaţi cu oraşul în care trăiesc, cu viaţa pe care o duc şi că nu neapărat revolta face diferenţa. M-am enervat pentru că eu nu fac parte din acea categorie de oameni împăcaţi cu „exteriorul” în care-şi duc viaţa şi i-am invidiat pe cei care-şi pot concentra energiile creatoare către aspectele fine şi delicate ale vieţii, şi nu doar către zaparea între Irinei şi Gigei, către încercarea de a rezista unor mirosuri pestilenţiale din mijloacele de transport, către umplerea rapidă a stomacului şi eschivarea, ca un balerin rus de renume, a gropilor prea pline cu apă. Aceea este viaţa pe care noi toţi am vrea s-o ducem.”

S-a potrivit de minune fragmentul, nu-i aşa? Şi, dacă tot am ajuns aici, vă propun un nou joc:

Sînteţi împăcaţi cu oraşul în care trăiţi? Dacă nu, vă provoc să găsiţi, totuşi, cîteva lucruri care vă fac să ţineţi la el.

Anunțuri

16 comments so far

  1. Un scarbit on

    eu nu sunt impacat nici cu tata in care traiesc .

    acestia sunt Moldoveni dar se aplica la toate regiunile Tarii . Nu am avut numai Eminescu si etc ci si multa … multa prostie . asa de multa .. ca mai avem si astazi , de dat si la altii inca .

    pt cei sub 18 ani : voi sa fiti mai DESTEPTI . De aceea ne-au cucerit mai usor si RUSII si UNGURII si TURCII si toti … aici una din scurtele dovezi : http://www.youtube.com/watch?v=P5FiZwoGnTA&feature=related

  2. Un scarbit on

    tata . .. = tara in care traiesc ..

  3. Lorena on

    Iubesc oraşul pentru că îmi oferă multe spectacole, concerte şi biblioteci, magazine deschise până târziu, metrou – eu iubesc metroul, cu toate că o să râdeţi de mine -, tonetă de ziare chiar sub bloc şi – most of all – cele mai frumoase prietenii pe care poate un om să şi le dorească. Nemaivorbind de surse de inspiraţie.

    off-topic: păcat că ai înfundat leapşa. e prea frumoasă.

  4. c. p.-b. on

    @ Un scarbit: Ţara ne e şi tată, nu numai mamă, nu? 🙂

    @ Lorena: Dacă vrei s-o iei, eşti invitata mea. Hai s-o formulăm şi oficial: and the prize goes to… Lorenaaa! 🙂 Sper să fii ceva mai atentă ca mine la condiţii. Vezi că trebuie scrise cu totul 5 fraze („încă” din „încă 4” presupune faptul că scrii şi fraza de dinainte). Întrebarea e ce te faci dacă pagina 123 începe cu o jumătate sau cu un sfert de frază (una care să fi pornit pe pagina precedentă)?

  5. Lorena Lupu on

    „dacă vrei s-o iei, eşti invitata mea”. looool! am I being kinky or is it really hot? 🙂

  6. Un scarbit on

    pt CP-B ; ai dreptate . totusi trebuia sa-mi corectez greseala si sa clarific .

  7. mado on

    Nr. 23
    permanent putem gasi coicidente
    doar ca uneori nu avem timp sa facem conexiuni

    o zi buna!

  8. balauru on

    titlul cartii e la misto? 🙂

    bucuria nu trebuia sa fie intre ghilimele?

  9. dadatroll on

    Care oras?

  10. Ligia on

    eu inimioara Bucuresti pentru:
    – strazile cu case vechi din zona Gradina Icoanei -> Batistei -> Darvari
    – serile cu ceata pe malul Dambovitei
    – Nea Costica (nene gras, cu mustata, mester, know-it-all mic afacerist) de la magazinul din colt
    – ceainaria extrem de cosy de la Vasiliada
    – iesirile in Carrefour cu prietenii (la cumparat de mancare studenteasca)
    – tanti de la chioscul de ziare de la Universitate (la Muzeul de Istorie) cu care intru in vorba de fiecare data cand imi iau Dilema
    – batrana de la Metrou de la Crangasi care cred ca are peste 90 de ani si vinde ardei iuti in borcanede 200g

  11. c. p.-b. on

    @ Lorena: Vaaai! Dar mă faceţi să roşesc! Să ştiţi că noi nu ne gîndim la prostii!…

    @ Un scarbit: Am înţeles. Dar nu e funny să-i zicem ţărişoarei şi tată? Poate că, în loc de mamele, are păr pe piept. (Sau poate că are şi una, şi alta.)

    @ mado: Iar dacă nu le găsim, le putem oricînd inventa. 🙂 La fel.

    @ balauru: Sigur că e la mişto. (şi nu e neapărată nevoie ca bucuria să fie între ghilimele).

    @ dadatroll: Acela.

    @ Ligia: Tu şi Lorena sînteţi singurele care aţi luat invitaţia mea în serios – lucru pentru care vă mulţumesc. Sînt cîteva puncte pe lista ta care m-ar face să mă îndrăgostesc şi eu de oraşul ăsta.

  12. Lorena on

    M-aţi făcut să mă simt ca un violator de fecioare neprihănite. Îmi cer cu umilinţă scuze.

  13. Alec on

    Daca este vorba de Bucuresti, mii de motive de indragostire, sau atasament. Una din putinele capitale europene care nu este traversata de un fluviu sau riu important. Iar cel mic pe care il avem este mai degraba ignorat. Nu este putin, nu? Efervescenta urbana, alternarea frumosului cu uratul si foarte uratul in arhitectura, toate sunt surse de inspiratie de tip suprarealist… Minunat pentru a te pune pe ganduri.

  14. dadatroll on

    Nu mey, dar zic ca pentru astia care traiesc la tara ca mine, cu ce oras sa se impace? Ca sa sti ca nu toata lumea traieste la oras, sunt si uni care traiesc la comune si sate. Ca mine.

  15. doi elefanti on

    am citit cartea lor. m-a amuzat. sunt doi cacanari’ dar au in unele locuri dreptate.
    dar cartea e trista la final. ca romania.
    titlul asta ENERVARI eu parca l-am mai vazut pe undeva.

    vasile

  16. Franz on

    In orasul asta am vazut un stol de pescarusi evitînd brav de tot zgomotul, poluarea si urîtul pentru a pluti elegant pe Dîmbovita.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: