„Spiritul” de căcat al Sărbatorilor
În această „perioadă binecuvîntată a anului”, oamenii fac viaţa semenilor lor de nesuportat. Nu întămplător, rata sinuciderilor creşte acum mai mult ca oricînd. Pe de altă parte, presiunea socială a distracţiei cu orice preţ este prea mare – şi şi de-aici toată isteria. Bucurie la comandă, fericire la ordin, bunătate teleghidată – şi toţi se înghesuie să intre în rînd şi să se simtă bine.
Ce înseamnă, pentru cei mai mulţi „Sărbătorile de iarnă”? În primul rînd, mese grase şi îmbelşugate, cu multe de-ale porcului – şi pentru asta se calcă în picioare unii pe alţii în supermarketuri. În zilele de după Crăciun, Sărbătoarea înseamnă pentru aceiaşi tratamente cu Triferment, Colebil, dacă nu chiar vizite la Urgenţă.
Sărbătorile înseamnă, de asemenea, tone de felicitări oribile şi care nu spun nimic cu adevărat. Adică hărtie irosită şi copaci tăiaţi în zadar. (Aici intră, desigur, şi brazii măcelăriţi.) SMS-urile şi e-mail-urile nu afectează, e adevărat, pădurea, dar sînt la fel de idioate, iar în cazul lor ipocrizia este încă şi mai mare. Bagi ceva cu „lumină în suflet”, „spiritul Crăciunului” şi „tradiţionalul La mulţi ani!” şi dai send all. Nu te implici cu nimic şi dai impresia ca te gîndeşti la cei cărora le trimiţi. De fapt, o faci formal, că aşa se face. (Aş fi foarte fericit dacă aceştia m-ar scoate pentru totdeauna din agenda lor de telefon sau din address book.)
Sărbătorile înseamnă repetarea obsesivă a colindelor (pe stradă, la radio, la televizor – colindul cu politicieni de la Realitatea TV e încă şi mai enervant decît reclama la Petrom Service, pe care-o dau de cînd lumea!). Aici, Hruşcă e Dumnezeu!
Sărbătorile înseamnă Moşi Crăciuni de toate calibrele şi care trag din toate poziţiile, mulţi Moşi Crăciuni. Şi Crăciuniţe sexy şi greţoase (numai cînd aud cuvîntul ăsta – „Crăciuniţă” – mă ia cu rău de la lingurea!).
Sărbătorile înseamnă o euforie bonăvicioasă, pervertită, umflată pînă la refuz cu pompa interesului comercial. Şi – încă o dată – înseamnă enorm de multă ipocrizie.
Un fost blog al lui Cezar Paul-Bădescu 
Craciun fericit, domnule Cezar! 🙂
Văd, domnule Cezar, că noi ăştia, nifiliştii, spunem iar poveşti comune. Am şi eu o postare de Sărbători de-a mai mare dragu’!
ma simt atat de bine de vreo 2 ani de cand urasc urarile pe mail si sms si ‘spiritul sarbatorilor’…
Ce lunga postare. Noroc ca nam citito.
Recomand un tratament cu „Bad Santa”.
dadatroll.ma tot intrebam de mult daca citesti ceva mai mult decat titlul.asa se explica toate comenturile tale paralele.
Da, se vb de Spiritul sarbatorilor, pe cand vorba de
e preocupare asupra materiei,de exterior, de egiosm hiperbolat si se uita complet de spirit.
Se sta mai mult de vb cu televizorul, decat cu familia sau prietenii.
Imbuibare si certuri, in loc de post de rautatate si post de hrana …
urari conventionale si nepersonale, furate de pe manele.ro
Nici mie nu-mi plac ceea ce au ajuns sarbatorile postmoderne.
Celor de lângă noi care sunt asfixiaţi de frig le dăm ochelarii de eclipsa şi îi aruncăm în ieslea întunecimii. Ne împăunăm de crăpătura prin care se scoboară sclipirile solare şi ne lipim plăcuţe pe uşă: plecat în vacanţă, post de vizitatori, Offline, Top Secret, Crocodil rău. În loc să postim de răutate, de ură, noi postim de altruism, de dărnicie, de bunătate şi luminozitate.
Ne place să colecţionăm cadouri, dar ni se rupe inima când trebuie să renunţăm la verzişori sau alte materialităţi care ne înconjoară.
Ne autodistrugem, făcându-i pe alţii amărâţi, înecaţi în descurajări. Ne place să ne închidem obloanele când alţii ne povestesc problemele lor şi să continuăm să trăim în întunericul nostru.
Ne preocupăm doar de estetice, brazi, ornamente. Vorbim doar cu persoanele cele mai frumoase, cele mai importante şi bogate. Uităm de cei de la chirurgie plastică, cu fetzele deformate, de bătrânii care nu-şi permit medicamentele sine qua non, de cei paralizaţi care îşi vor petrece Sărbătorile în spitalul cu iz medicamentos şi lamentabil. Ne doare în cot de familiile care nu-şi permit nici o pâine, darămite un cozonac?! Şi ce dacă sunt copii dezechilibraţi mintal la hotoş?! Pentru noi, altceva e fontoş.
Felicitari paule…
Adevaratul Craciun n-are de-a face cu ce ai spus mai sus. Personajul principal nu esti tu sau eu. E Altcineva.
Atunci cand intelegem asta nu ne mai simtim „de doi lei”, nu ne mai simtim ca niste impostori care „fura sarbatoarea Altuia.”
De aici incolo incepe sarbatoarea.
Foarte adevarat. Am scris si eu despre falsitatea sarbatorilor acum putina vreme. Chiar daca m-am axat mai mult pe latura „familiei”, tot „ipocrizie” scrie si in insemnarea mea.
adevarat, insa majoritatea se bucura de toate kitsch-urile care se gasesc peste tot in perioada sarbatorilor de iarna, mai ales (stai ca urmeaza Sf. Valentin).
asadar, Craciun fericit! 🙂 😀
Sarbatorile au farmec atunci cand le petreci cu oameni care le pretuiesc la fel de mult, care vad superficialul din ceea ce au ajuns ele si totusi au caldura aia sincera in suflet! Nu mai spun că nici locul nu contează aşa mult!
Daca se aduna familia in jurul bradului, nu e chiar asa de rau, poate fi chiar foarte frumos. Atunci cand copiii au crescut, e important sa fie alaturi de parinti, in astfel de zile. Altfel, singuratatea ucide lent.
cu iBlade-ul primit voi elimina democratic spammerii. seasonal greetings to everyone!
mi-a placut commentul lui „teologeanu”.
a propos de sarbatori care si-au pierdut sensul: alerg de o saptamana prin magazine, cumpar cadouri, impachetez etc. Ieri „vine Mosul”, punem toate sub brad, bucurie, surprize… in fine, frumos de tot, ca orice dar din dragoste…
iar azi primesc un sms: „fie ca Pruncul care s-a nascut” etc etc
si atunci imi dau seama ca am uitat COMPLET ca de Craciun nu-l sarbatorim pe Mos, ci pe Prunc!
Da, pentru lume Crăciunul a ajuns o formalitate cu miros de apă de la robinet (bogată în oxid de fier, ruginită)
Dar nu întotdeauna a fost aşa. Urările „groaznice” de Crăciun au avut cândva un sens şi s-au spus cu sinceritate – cel puţin parţial. Şi în ceea ce priveşte colindele, mai sunt astăzi oameni care colindă şi ştiu de ce fac asta şi cu ce scop, împărtăşind şi deopotrivă simţind o bucurie reală.
Nemaiştiindu-se clar pentru Cine e sărbătoarea
asta, pacea şi fericirea sunt înlocuite cu nişte stupefiante mizerabile – cauzate de moş,brad şi cadouri.
Cum mai aşteptăm să fie ceva bun la Crăciun dacă au rămas doar statisticile de noi? (90+% creştini).
Cum ne simţim de sărbători ţine în cea mai mare parte de noi înşine, fiecare în parte.
„Ce înseamnă, pentru cei mai mulţi “Sărbătorile de iarnă”? În primul rînd, mese grase şi îmbelşugate, cu multe de-ale porcului – şi pentru asta se calcă în picioare unii pe alţii în supermarketuri.”
Intelepciunea mioritica zice: O viata are omul si-o gaura in fund. Si pe aia se caca.
Dar ca sa poata sa faca asta trebuie sa manince bine nu?
Acum, te intreb eu, pentru ce traiesc barbatii? Sa manince bine si sa faca sex. La multi, ocaziile sa manince bine sint de sarbatori, de onomastici….
E incredibil dar adevarat. Pe vremea lui Ceausescu, la inceputurile lui, exista in mijlocul Bucurestiului, linga Piata Palatului, Oraselul Copiilor, iarna de sarbatori. Nu multi bani nu multa mincare dar multa veselie. Cred ca nici Ceasca nu-si mai aduce aminte cit de bine a fost in primii cinci ani dupa „incoronarea” lui. 🙂
@ all: Ma bucur ca gindim pe aceeasi lungime de unda. Deci nu sint singurul care e deranjat de felul in care au ajuns sa fe impachetate Sarbatorile astazi (impachetate in asa fel incit aproape ca nu se mai vede deloc continutul). N-ar fi rau sa sabotam cumva industria asta a Sarbatorilor…
N-ar fi nici fezabil.
…de acord, pina la un punct, cu ceea ce spui tu…Insa cum iesim din situatia asta? ;p Ai vreo idee?
Pina o scrii pe blog, iti urez, cu ipocrizie, Craciun fericit! 🙂
Mi-ati amintit de unul din motivele care ma bucura ca sunt in concediu. In ultimele saptamani (doua sau trei) am fost obligat sa indur in fiecare zi de doua ori pe zi imbulzeala din bazarul de la Piata Romana-Coloane. Am observat ca printre cumparatori se aflau si tineri de varsta mea. Lucru care m-a intristat, cu atat mai mult cu cat am auzit ca viitorul e in mainile noastre. Daca-i dupa capul meu – Doamne, fii milostiv, dar daca-i dupa al lor ce naiba sa mai cer?
Ce putem face? Sa punem bombe urit mirositoare in supermarketuri, sa iesim cu furci si topoare si sa darimam oribilitatea aia numita „brad” din Piata Unirii, sa stringem toti mosii craciuni de pe strada si sa-i punem la racoare. Apoi sa dam foc la puscarie si la casa de nebuni. 🙂
Glumeasc, desigur. Singurul lucru pe care-l putem face este sa nu intram in jocul lor.
Spui adevărul dar îl spui urât.Suntem cam pe o linie.
http://www.romania.weblog.ro
Mai discutăm.
vezi, domnule, daca n-ai pus o camasa pe adevarul ala? un ambalaj, ceva.
😀
Spiritul de Crăciun nu mai există. Totul e comercial, şi exagerat. E o indiferenţă faţă de ideea principală, o speculare uriaşă la nivelul cumpărăturilor. E o sărbătoare a capitalismului, a cui cumpără mai mult, a cui face mai multă publicitate folosindu-se de elemente zic ei tradiţionale, a cine câştigă mai mult înşelând cu reducerile lor pe alţii.
Nu intrăm în jocul lor dacă lăsăm sărbătorile să treacă pe lângă noi, că altfel, într-un fel sau altul, tot intrăm.
Sărbători fericite totuşi, aşa comerciale cum îs ele 🙂
Tocmai ma uit la stiri, unde ni se vorbeste despre sutele de bucuresteni care au chemat Salvarea ca au facut exces la sarmale, cirnati sau bautura si despre faptul ca in pietele din Capitala sint abandonati foarte multi brazi nevinduti…
a fost o perioada in care nu mai simteam ca au venit sarbatorile; amandoi; atunci cand eram singuri; acum nu mai e asa; ceea ce nu inseamna ca nu putem vedea ipocrizia sarbatorilor la cei din jur; si chiar si la noi, un pic, uneori (nu dam, totusi, mass-uri; si nici nu facem sarmale; si nu mergem la cumparaturi decat cand ramanem fara lapte praf)
still, cea mai mare dezamagire de sarbatori nu a fost artificialul; anul asta, cel putin; dar mai vorbim,…
sa-ti uram ceva? 🙂
@ gramo: Care a fost dezamagirea?
Ceva legat de „cazul Orban”? (Parca nu stiti cum e presa/lumea in care traim…)
Un filmulet in ton cu postul…
http://www.220.ro/Merry_Fuckin_Christmas-43230.html
@ Sabina: Eu, din punctul altora de vedere, am lasat Sarbatorile sa treaca pe linga mine. Si m-am simtit foarte bine.
@ madalush: Foarte fain filmuletul! Dupa ce l-am vazut, m-am simtit inca si mai bine. 🙂
Cati dintre voi au copii? Sau cati se mai simt copii? Eu iubesc Craciunul in ciuda aglomeratiei… daca stau bine sa ma gandesc, aglomeratia chiar ma bucura, inseamna ca mai sunt oameni care stiu sa se bucure de familie de sarbatori: de faptul ca sunt impreuna, de surasul celor mici. M-am uitat pe filmuletul cu f… Christmas si cred ca e chiar mai trist ce s-a postat pe aici. Oameni care se simt mai bine la o bauta cu amicii decat alaturi de propriii copii. Oameni pentru care bauta e autentica si Craciunul nu. Ce sa zic? Daca ai vid in interior, ce sa astepti sa-ti aduca Craciunul?
Buuun! Mai ales aia cu căcrăciuniţele mi-a mers exact la lingurică…
Dacă vrei, Fantasya pune o astfel de creatură pe blogul ei… Gustă şi ia emetiral după aia…
Respectiva, crăciuniţa, este îmbrăcată în roşu şi înconjurată de un roz de vomă, vomă din aia de după mare băută… mare băută de sărbători…
Nu mi-a căzut bine titlul 🙂 … dar mă tem că ai dreptate… mare dreptate pentru un popor din ce în ce mai mic la sufleţel..
sorry, erata: „crăciuniţele” 🙂
@cezar: aaaaa,… de chestia aia am si uitat 🙂
@patratosul: haha, ai vazut si tu craciunita! 🙂 deja putem face o coalitie anti-craciunite!
@ Ela: Nu am pus in discutie ideea de a fi impreuna cu familia de Craciun, ci tot felul de bruiaje comerciale care ajung sa acopere adevaratul mesaj al sarbatorii.
@ patratosu: Multumesc pentru recomandare. 🙂 Craciunita aia parca e dintr-un film horror (ma tem sa n-o visez la noapte – ar fi cu siguranta un cosmar).
Ma mai alin cu textul tau despre clasa muncitoare – care m-a încîntat de-a dreptul.
[…] la Cezar despre presiunea sociala a distractiei si m-am recunoscut in ultima zi a anului trecut. Avusesem […]
totul este asa cum l-ai descris,numai ca lucrul asta se intimpla in tot timpul anului…de sarbatori el devine doar mai vizibil…si stii de ce? pentru ca atunci totul e OK…cercul existential ajunge in dreptul idealului de normalitate pe care pentru citeva zile il locuieste…dovada ca esti un revoltat circumstantial este ca perioadele in care esti ipocrit coincid cu perioadele in care ceilalti sunt ipocriti..nu crezi?
@ iuli: Ba da.