Cuvintele explicite în limba română

Astăzi, la „Clubul Ţăranului” din cadrul Muzeului Ţăranului Român, se va lansa la ora 18 volumul colectiv Poveşti erotice româneşti. La invitaţia Editurii TREI, am scris şi eu un text pentru această carte, intitulat „Think globally, fuck locally”. Iată începutul acestei povestiri:

«Cînd s-a surprins că se uită cu interes la un manechin de plastic pe care erau expuşi nişte bikini, Thomas şi-a zis că aşa nu mai merge şi că trebuie să facă ceva să intre şi el în rîndul lumii.

Era în magazinul Karstadt, la parter, şi voia să-şi cumpere nişte şosete. Cît stătea să plătească la casă, privirile i-au fost atrase de o pereche de bikini cu dantelă şi foarte sexy, care erau pe un manechin gri, din acela care nu reprezintă decît trunchiul (fără cap, cu mîinile tăiate puţin după umeri şi cu picioarele retezate deasupra genunchilor). Ei bine, pliurile acelei Venus din Millo de plastic gri i-au aprins imaginaţia lui Thomas, pe cînd aştepta să plătească nişte ciorapi.

S-a uitat fascinat cîteva minute la combinaţia înnebunitoare dintre bazinul manechinului şi chiloţei, imaginîndu-şi cum trebuie să fie la o femeie adevărată, apoi şi-a luat seama:

“Scheiße! Rău am mai ajuns!” – îşi zise el şi-şi desprinse cu greu privirile de la femeia fără mîini şi fără picioare. Ce-ar mai fi rîs amicii lui să ştie chestia asta! Destul că făceau tot felul de miştouri că încă mai era virgin la 16 ani… “Lasă, că pe la 50 de ani, o să găseşti şi tu o babă plictisită să tot dea cu fofoloanca în populaţie şi ţi-o va da şi ţie! Pregăteşte-te pentru marele moment, că, în fond, nu mai ai mult de aşteptat!” – îi zicea stricîndu-se de rîs idiotul ăla de Ulrich. Ce treabă avea el? Proasta aia de Franciska era topită după el şi idiotul o babardea cînd avea chef. Ca să nu mai vorbim de Anne, cu care petrecuse, după cum se lăuda, cîteva nopţi cînd părinţii ei fuseseră plecaţi la schi în Austria.

Nu, hotărît lucru, trebuia să ia cît mai repede măsuri, că altfel avea să ajungă de rîsul întregii şcoli. Dar ce să facă? Tipele din clasa lui nici nu-l băgau în seamă. Nu-i mersese nici măcar cu Johanna, pe care cu siguranţă o futuseră mai toţi băieţii din clasă. Ce se mai hlizise tîmpita cînd o invitase la el la o cafea!… Şi le mai spusese şi celorlalte colege: “Auzi tu, dragă, Tommy al nostru vrea să fie bărbat!”. Da, vrea să fie bărbat, ce era rău în asta? Se săturase să rîdă toţi de el şi să şi-o ia la labă în baie. De fapt, de labă nu se săturase, că era o chestie chiar mişto – şi, în paranteză fie spus, el se perfecţionase şi devenise un adevărat maestru în trebuşoara asta. “Dar, dacă laba e mişto, îţi închipui cum trebuie să fie cînd o faci cu o femeie!…”, se gîndi visător Thomas.»

In Adevărul literar si artistic de săptămîna trecută, există o discuţie prilejuită de apariţia acestei cărţi, unde mulţi dintre scriitorii prezenţi în volum vorbesc despre barierele cu care s-au confruntat cînd au scris pe tema impusă de Editura TREI. Cu toţii spuneau că principala problemă e că nu avem o tradiţie literară erotică şi că în limba română cuvintele explicite sînt făcute mai degrabă pentru înjurături. Voi ce părere aveţi?

« Ceaţa asta a fost de la Gontz

Dom’ primare »