Nostalgii comuniste

nostalgii-mic1.jpg

„Pe unii, cuvinte ca tovarăşa sau tovarăşu’ s-ar putea să-i umple de scîrbă şi de indignare. Pe mine nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngrozitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general – social, politic, economic etc.  Însă pentru mine, ca individ, el nu a fost deloc ceva monstros. M-am născut în ’68, deci comunismul a fost mediul în care am apărut şi am crescut, aerul pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realităţi, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-‘80 se leagă copilăria şi adolescenţa mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic?

Iată cîteva repere ale nostalgiilor mele, pe care nici gînd să le consider astăzi vinovate.

Pionierii
După cum ştim, Organizaţia de pionieri a fost una paramilitară, aşa cum era şi Hitlerjungen a naziştilor (ei aveau cravate negre, noi roşii). Cu toate acestea, dacă nu m-ar fi făcut pionier în prima serie, ar fi fost o mare tragedie pentru mine – în seria a doua erau făcuţi cei cu mediile 7, 8 şi indisciplinaţii, în a treia cei cu 5, 6 şi repetenţii. Pentru că am fost doar comandant de grupă (şnur roşu), mi se părea că şnururile galbene şi albastre erau deosebit de frumoase. Aveam pentru ele o fascinaţie aproape evlavioasă şi ţin minte că, o dată, cînd le-am văzut în vitrina unei librării, le-am cerut vînzătoarei să le pipăi. Cravata roşie cu tricolor înfrumuseţa chipurile şi m-am îndrăgostit prima oară, în clasa a doua, de o fată îmbrăcată în pionier, la un “careu”. Ea era blondă, cravata roşie, iar şnurul albastru – ce putea fi ceva mai frumos? O chema, în plus, şi Serghei Luminiţa.
Cu inelul de la cravata de pionier aveam o relaţie specială: obişnuiam să-l ţin în gură şi să-l sug. Cînd mă vedeau ai mei, îmi ziceau că pot să-l înghit, aşa cum li se întîmplaseră multor altor copii. Eu am scăpat nevătămat.

Manifestaţiile
Manifestaţiile erau pentru noi, desigur, prilej de bucurie. O manifestaţie serioasă se cerea pregătită (eşarfe roşii, galbene sau albastre, mişcări sincronizate etc.) – deci erau mai multe zile în care nu făceam şcoală. Unde mai pui că la manifestaţii te întîlneai cu amici de la alte şcoli, se puneau de prietenii, o vedeai pe frumoasa de la B şi puteai să intri în vorbă cu ea, făceai farse fraierilor şi, în general, te distrai.
Ultimul miting la care am participat a fost în liceu, pe stadion, de Ziua Tineretului. La un moment dat, a început ploaia şi a trebuit să spargem rîndurile şi să mergem la casele noastre. N-am făcut-o, şi am preferat să mă plimb pe străzi, cu o tipă. Apă şiroind prin păr, bluză udă şi devenită transparentă, mici frisoane de frig care se cereau rezolvate cu îmbrăţişări – a fost mişto, ce mai!? Ploaia aceea – aveam să aflu apoi – fusese radioactivă. Era prima zi de Cernobîl.

(…)

Maică-mea îmi povestea că, atunci cînd a murit Stalin – ea era în clasele primare –, a plîns din toată inima (ironia soartei: taică-său murise pe frontul de est). Şi eu eram la fel în clasele mici – în venele mele curgeau “toate visele-ndrăzneţe” cu care ne alimentau în acea perioadă. Mai apoi, cînd am mai crescut, nu mai eram aşa devotat cauzei, dar trăiam într-o bună simbioză cu manifestările comunismului. Chiar şi situaţiile nefericite (impuse de sus) puteau fi transformate, la vîrsta aceea, în chestii mişto.
E adevărat, spre sfîrşitul adolescenţei am ajuns şi eu să mă revolt împotriva sistemului. Dar era de fapt o revoltă adolescentină, care pînă la urmă viza
ideea de sistem. Cred că, dacă aş fi trăit în capitalism, aş fi îmbrăţişat ideile marxiste.

P.S.: Bineînţeles că mă sculam şi eu la ora patru dimineaţa să mă duc la coadă la lapte. …Dar lucrurile acestea se uită.”

(din “Tinereţile lui Daniel Abagiu”)

Anunțuri

22 comments so far

  1. ionuca on

    De ce e in Iasi? De ce? De ce? De ce? :((((((((

  2. cezarpaul on

    Pentru ca toata luna octombrie sint plecat din Bucuresti – la o bursa de creatie, la Tescani. Un loc fain si linistit, dar unde am internet dial-up care mai mult nu merge decit merge (asta e si cauza pentru care sint asa de rar prezent pe-aici, pe blog).

  3. raulnecesar on

    he he, eu am fost comandant de detasament. Iar cand, in clasa a IV-a am fost retrogradat la comandant de grupa, a venit revolutia. Exact la timp…

  4. Lorena on

    subscriu la comment-ul ionucăi. ca întrebare retorică, desigur; în rest, înţelegem situaţia.

  5. Georgia on

    Şi eu am fost comandantă de grupă, cu şnurul roşu. Cel galben era pentru comandant de detaşament, iar cel albastru, pentru cel de unitate. Recunosc acum că n-am avut merite deosebite, cât să le capăt pe cele două. Dar cum eram prietenă cu tipa care era comandantă de unitate, m-am probat cu el o după-amiază întreagă. 🙂

    Nu ştiu cât de repede se uită lucrurile astea!
    Eu aveam pile, în ceea ce priveşte alimentele, pentru că maică-mea lucra la o casă de comenzi. Nu-mi lipseau bomboanele cubaneze şi ciocolata chinezească (importul era la mare rang!) pe care le căpătam în apropierea sărbătorilor de iarnă. Cam când stăteai tu la coadă la lapte, primeam alimentele pe cartele. Maică-mea i-a dat zahărul nostru unei femei care-şi pierduse băiatul şi-l voia pentru pomană. După vreo 10 ani, femeia a oprit-o pe stradă pe maică-mea să-i amintească.

    Cred că mâine o să se întâmple ceva fain în incinta Casei de Cultură „Mihai Ursachi”. Aşa că vă adresez un salut voios de pioner, tovarăşe Cezar. Iar dacă nu-mi duc mâna la chipiu, este doar pentru că avem acelaşi rang. 🙂

  6. Georgia on

    *pionier

  7. alma on

    Salut voios de pionier sau cum era? Am fost condamnata de detasament, apoi de unitate pfuaaai aveam 2 snururi si nu stiu cate insigne, le mai am si acum pastrate intr-o cutie veche de bomboane. Insa nu mai gasesc nici o cravata, daca are cineva de dat la schimb, vin maine :)).

  8. vasgar on

    tovarase Cezar, iti doresc o prestatie excelenta la Iasi! tema e serioasa, rascolitoare, de mare impact, asa ca sa nu te paraseasca vigilenta revolutionara!

  9. Cinabru on

    Adjunct de unitate, cu snurul ala bleu, si mi-au dat si o insigna cu munca si invatatura. Acum imi pare rau ca nu am pastrat toate „distinctiile” astea, sau, cine stie, or fi prin casa. Pacat ca e la Iasi, daca era in Bucuresti as fi venit sa va ascult, tovarase Paul-Badescu. Daca eram din aceeasi organizatie de baza ai fi fost „tovarasul Cezar”, asa, mai colocvial. Mult succes. Sa ne povestesti cand te intorci.

  10. cezarpaul on

    Mai toti, in afara de Georgia, ati fost mai mari in grad decit mine – iar lucrul asta ma umple de respect revolutionar.
    @vasgar: Din cite stiu, voi, in URSS, aveati doar cravata rosie si nu foloseati inelul (o innodati). Nici nu stii ce delicios era inelul ala de plastic transparent… 🙂
    Dragi tovarasi si prieteni, va multumesc pentru vorbele mobilizatoare si voi incerca sa ma avint cit mai sus, spre acel nostim „tarim de aurori”. (nu? parca asa era: „Sus, mai sus cutezatori, spre tarim de aurori” 🙂 – sau cel putin asa imi amintesc eu…)

  11. […] şapte substantive- toamna, pădurea, frunzele, sentimentul, trecerea, cerul, cărarea. şapte adjective- aurie, blajină, îngălbenite, trist, înceată, plumburiu, […]

  12. vasgar on

    da, tovarase Cezar, comunismul la noi era mai pur, mai sangeriu, fara artificii de… plastic, dar esential e ca am construit – toti impreuna – o societate mai dreapta, irigata de o fericire galgaitoare…
    salutari comisarului Vasile Ernu, expert in probleme de „ostalgie”. e inutil sa mai spun ca „republica” (rep. moldova) se mandreste cu el.

  13. v on

    dadada! inelul acela de plastic era intr-adevar de-li-ci-os! depun marturie!

  14. cezarpaul on

    M-am intors de la Iasi si tot ce pot sa spun e ca intilnirea a fost, din punctul meu de vedere, foarte faina. Filmulete si muzici din acea perioada, discutii relaxate, chiar si bancuri.
    @ vasgar: Stii ce ma desparte pe mine de „ostalgie”? Eu nu fetisizez obiectele din vremurile acelea (ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu oftez dupa vremurile acelea). Nu le colectionez, nu le consider valoroase. Ele sint doar niste madeleine care ma trimit la propria mea copilarie sau la adolescenta. Nu la istoria tarii sau la comunism, ci la istoria mea personala.

  15. vasgar on

    pai eu tocmai asta cred despre tine in pasajul asta pus intre ghilimele – „nostalgii comuniste”. n-am emoticoane sa arat cand glumesc si sunt ironic, dar se intelege, sper…

  16. runbaby on

    Dar n-aveti chef sa reeditati experienta si la Bucuresti, stimabile :)?

  17. cezarpaul on

    @ runbaby: Florin Lazarescu, cel care s-a ocupat la Iasi de organizare, mi-a propus sa repetam chestia si la Bucuresti. Nu m-ar deranja sa discutam si la Bucuresti despre asta (desi, inevitabil, eu m-as repeta – ma gindesc ca totusi discutiile cu cei din public ar putea fi diferite). Sa vedem daca iese ceva, daca intrunim conditiile – daca gasim unde sa ne producem, in primul rind.

  18. pantacruel on

    domnule cezarpaul,

    pentru ca faceti parte din blogrolul lui ‘panta’
    avem deosebita placerea sa va invitam la o telenovela pe
    http://www.pantacruel.blogspot.com

  19. Iulian on

    sustinut de POLIROM 😐 fuckin’ christ. de curiozitate m-as fi dus doar sa vad turma de babatii gata sa planga soarta cruda ce i-a despartit de nea’ ceasca si sa distribui gratuit oua. in cap. sick.

  20. cezarpaul on

    @ Iulian: Pai de ce n-ai venit? Ar fi fost interesant. 🙂

  21. zs on

    🙂

  22. Un scarbit on

    cred ca nu neaparat sunt NOSTALGII COMUNISTE

    asa le spunem noi caci ne-am obisnuit astfel

    Cred ca ar fi mai corect zis : – nostalgia dupa lucrurile bune din vremile trecute … am fost mutati dintr-un sistem intraaltul fara sa fim intrebati clar ce vrem si daca ne place . … au fost atunci niste lucruri bune care acum nu le mai vad : ordinea , unitatea , bucuria . Dar mai sper .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: