Nişte ţărani

Acum un an şi ceva, eram în Germania şi discutam cu niste nemţi despre România. Toţi ne vizitaseră ţara şi schimbau „impresii de călătorie”. Nu erau impresii prea complezente. Mai toţi erau şocaţi că văzuseră pe stradă căruţe trase de animale şi – mai ales – animale folosite la arat (ba unul dintre ei văzuse chiar plug tras de oameni, în locul boilor). La un moment dat, cineva m-a întrebat: „Cum vreţi voi să intraţi în Uniunea Europeană cu o aşa agricultură?” …La care eu nu am avut ce să-i răspund.

Săptămîna asta, a trebuit să plec din Bucureşti undeva, pe lîngă Bacău, şi am descoperit în satele din Moldova aceiaşi oameni amărîţi, cu căruţe trase de vaci şi cu case din chirpici. Dacă stai la Bucureşti, crezi că trăieşti într-o ţară cît de cît civilizată. În multe dintre satele româneşti însă, unde – zice-se – se află „România profundă”, te tezeşti dintr-o dată în plină lume a treia.

(Între timp, am intrat în Uniunea Europeană.)

Anunțuri

41 comments so far

  1. vasgar on

    da, exista in satele noastre (includ aici si Basarabia romaneasca, ca e la o aruncatura de piatra de Bacau)insulite de Ev Mediu. e un blocaj total: mental si economic…
    imi spunea un scriitor german (tot german!) cu care m-am intalnit, in aceasta vara, la Festivalul European Borderlands, ca i se pare lui ca avem prea multe sate, risipite haotic, fragmentand excesiv terenurile agricole… cred ca avea dreptate, mai ales ca multe sate sunt aproape pustii…

  2. dadatroll on

    Tot german? Ce coincidenta stranie.

  3. brr on

    Lasa, ca nici nemtii vostri nu-s mai breji!
    Ce sa spun, le pute satul nostru! Pai taranul roman e cu mult deasupra mincatorilor astora de unt.

  4. asklepios cuceritorul on

    Ce-au carutele? In amintirea mea, sint niste vehicule super, inclusiv mirosul de balega. Cit despre indivizii care-i descopera pe ceilalti luindu-se din primul moment pe ei insisi ca etalon de masura, nu pot sa zic decit ca ma plictisesc ingrozitor.

  5. asklepios cuceritorul on

    Cu oarecare legatura. De o saptamina am inceput o actiune revolutionara. Nu mai cumpar nimic, in afara de ulei, ca n-am incotro, imbuteliat in recipiente de plastic. Va invit sa va alaturati practic, astfel incit sa aducem prima contributie romaneasca la legislatia UE.

  6. trestie on

    mie imi place sa ma duc la tara si sa vad carute NU tractoare, sa simt miros de balegar si sa ascult copitele cailor pe ulite, sa beau lapte nepasteurizat, tratat ori cu alte prostii in el si bineinteles sa stau intr-o casa de chirpici si sa simt mirosul de var cu pamant. si, din fericire, inca mai pot face asta! nu inteleg, de ce trebuie sa urbanizam zonele rurale? oare nu a facut-o Ceausescu destul?
    eu imi iubesc tara asa cum e ea (iar asta nu inseamna ca nu sunt constienta de saracia care apasa populatia din zona rurala).
    Eu stau in Bucuresti, recunosc ca sunt o bucuresteanca inadaptata si tocmai aici mi se pare ca traiesc intr-o tara necivilizata! Culmea, dar cand ies din orasul asta infect simt ca respir. Dumneavoastra domnule C.P.Badescu, simtiti doar ce ati scris in articol?
    Probabil ca voi fi singura de aici care va spune asta, dar eu nu as da Romania pe nicio alta tara perfecta si frumos aranjata (as simti ca ma aflu intr-o lume de plastic, gen Barbie). Si nu sunt cuvintele unei persoane care nu a vazut alta vama decat Vama veche…
    Astept un articol, un gand, o idee mai optimista, mai buna ori poate doar de incurajare pentru tara asta. Dar nimic. Oare chiar nu ne simtim bine decat daca ne mai punem singuri putin noroi in cap? Stiti, e ca in acea vorba inteleapta, cand vezi ca un om e la pamant, ii intinzi o mana nu-l mai lovesti si tu.

  7. trestie on

    si mai am o intrebare… titlul acestui post este ironic sau mi se pare?

  8. Aky on

    Asklepios, te bodoganisem pentru ceva de mai demult, da iert Tot- ca-ti place mirosul sublim de balega! Si ca aperi carutele.. alea „clasice” , de tarani cum mai sunt destui in tara asta europenizata, dar-ar Domnu sa nu dispara!
    Draga Cezar, scuzati, nu-s nationalist sau iubitor de idilisme cliseice, dar civilizarea nu sta in existenta sau nu a carutelor, si nici Ue nu e Raiul lumesc sau Modelul. Repet un cliseu poate, dar si occidentalii(am scoala germana in spat, nu vorbesc chiar aiurea) au pierdut atatea din lucrurile care inca sunt ingenue si faine la noi, chiar si in satele astea de lumea a treia.. Saracia e una, specificul romanesc in sens „nasol” e si asta real, dar de aici pana la lumea a treia pentru ca mai avem carute, balega (Asklepios, Trestie, cinste voua! As bea un vin fiert cu voi, la munte, in miros de balega si fan, na ! :).
    Cu tot respectul, Cezar, ce ai scris e prea ironic si usor jignitor, si nu inteleg de ce.. Chiar nu ai amintiri, expriente minunate prin Romania asta profunda de la sate, care, culmea, chiar exista?.. Iar Moldova „e cum e”, si mai saraca, e drept, dar are locuri, oameni, „anacronicitati” neeruopene absolut minunate. Acolo am invatat sa mulg, na, deci sunt subiectiv!

  9. Aky on

    Ma tem ca a iesit poate mai ironic decat a intentionat autorul.. Cezar, ma insel?

  10. asklepios cuceritorul on

    Aky, toate bune si frumoase. Dar stii ca n-ai cum sa ma ierti, nici tu nici altcineva, nu?

  11. Aky on

    Eh, fata de mine insumi, ziceam.. e de bine, stati nu trageti:)!

  12. cezarpaul on

    @ brr: Sa stii ca nemtii nu sint asa de mari mincatori de unt cum crezi si cum credea nen’tu Noica. Cit despre „taranul roman” care ar fi superior nu stiu cui, te invit sa vizitezi circiumile satesti unde poti asculta manele de la casetofoane cu leduri sau sa mergi in discotecile de la tara, unde se taie fiii satului.
    @ asklepios cuceritorul, trestie, Aky: In voi vorbeste nostalgia, iar eu ma refeream la lumea reala. O fi placut sa dormi o noapte intr-o casa de chirpici, dar nu cred ca e la fel de placut sa locuiesti o viata acolo. Mai ales cind ploua si se inmoaie peretii… Si nu inteleg unde ati vazut voi ironie in post-ul meu, cind era doar tristete.

  13. vasgar on

    o remarca:
    „niste tarani” nu-mi mai suna neutru, inocent, dupa taranii si fundatiile taranesti kitsch-oase ale lui Dinu Sararu si toti paunestii lor cu busturi pe la sate…, sufocand lumea cu dragostea lor grasuta, unsuroasa…

  14. cezarpaul on

    Cum se vede scriitorul… Ce misto spus „dragostea lor grasuta”! Zici „dragostea lor grasuta” si ai spus totul despre ei.

  15. asklepios cuceritorul on

    @cezarpaul
    Mie nu mi s-a părut că ai fost ironic şi nici nu sînt un nostalgic. Problema mea e alta. Eu cînd văd o căruţă pe o şosea, văd o căruţă pe o şosea. Nemţii tăi, în schimb, văd un ultragiu la adresa bunului simţ. Ca dovadă că habar n-au despre ce e vorba în propriul lor sistem economic, stă faptul că România a intrat în UE cu căruţele sale cu tot. Ba mai mult, căruţele n-au fost nici o secundă un impediment. Dacă ar avea curiozitatea să se apropie de o căruţă, nemţii, ar constata cu surprindere că nu muşcă, nici căruţa, nici caii.

  16. dadatroll on

    Ba, sa stii, ca caii pot sa muste.

  17. kogaionon on

    haidibai, nu va mai certati! Ganditi-va daca aveti adrenalina de a urca intr-o caruta, ca eu vin cu cateva ingrediente facute dupa reteta din strabuni, facute acasa la mine: castraveti murati, visinata si branza de burduf… si cine vrea sa se dea intelectual la tara, sa-si ia un parfum pentru dupa urechi, un saptamanal de tranzitie in mana si sa se minuneze cat de frumos e mirosul de fanete in ciuda balegarului prezent pe eurostrazile noastre peticite. O sa fie o iesire reconfortanta si evadare din cotidian, dupa care ne intoarcem cuminti in Rahova sau Ferentari, pe stradutele elgante de cartier ale Eurocapitalei noastre.

  18. Aky on

    La toata taranimea romaneasca i se inmoaie peretii cand ploua? Generalizarile sunt ghiduse si nu prea productive, ma gandesc.. moldovenii-s saraci si puturosi, taranimea e saraca si ne-europeana, suntem lume a treia ca avem caurte.. Nu e chiar asa.. asai? :)Vorba trestiei – da dati si exemple pozitive, oameni buni!

  19. Aky on

    Alo, Kogaionon, numa de mirosul de balega si fan sa nu te legi, ca stiu io ca tu esti d-aia elitistii cu suv-uri, am citit io p-aci, si mai dai si cu trufandale-n populatie asa la ora matinala! Nu-i frumos, haidibai!!..

  20. kogaionon on

    nu-mi amintesc sa fi facut invitatia la o plimbare cu SUV-ul… daca tot citesti cu atentie… iar cu elitismul, las-o mai moale, ca-n fiecare wk sunt la tara, in miros de fan, pt o ora… si mi-s tare mandru ca-s roman… chiar nu mi-e rusine de nationalismul meu ponderat!

  21. Aky on

    De ce anume esti mandru? Draga Cezar, tu ai putea sa dai ..3, poftim, motive, pentru care esti mandru /bucuros de Romania asta, asa cum e ea? Nu dati in cel ce pune intrebarea…

  22. Georgia on

    Mie nu mi s-a părut ironic titlul – „Nişte ţărani”. Mi-a transmis nostalgie.

    Nu neg faptul că „veşnicia s-a născut la sat”, dar satul ăla era satul lui Blaga sau cel al lui Cocoşilă şi Ilie.
    Satul nostru românesc este minunatul plai mioritic în care miroşi fânul, pe al cărui pământ păşeşti desculţ, cu sfiiciunea lui Ion în faţa urieşescului,”la noble sauvagerie”. Ne tolănim printre căpiţe, izgoniţi de gălăgia şi murdăria metropolei…
    Zău, că-mi vine să zâmbesc. Sună atât de frumos, că-mi vine să-l „literaturizez”.:)
    Îmi amintesc perfect cum la bac, la proba orală de română, examinatorul m-a întrebat (îmi căzuse Goga): Pe care dintre ţărani îl preferi: pe cel al lui Goga, sau pe cel al lui Coşbuc? Şi pentru că întrebarea venea din partea unui om sincer, m-am gândit să-i răspund în aceeaşi manieră. Şi i-am spus: pe al lui Preda…

    Ca şi atunci, şi acum răspund cu aceeaşi sinceritate. Satul românesc are căpiţe vesele şi neuitatul miros de fum, în aceeaşi măsură în care are case distruse de inundaţii, tineri ţărani cu ghiuluri şi cd-uri cu Minune…

    Îmi asum „săritul în cap”, nu pentru că aş avea un cap solid, ci pentru că ştiu că puteţi s-o faceţi într-un mod pertinent (aşa cum am intenţionat s-o fac şi eu), dar mi se pare că frumuseţea asta a satului românesc a început să capete un iz de ipocrizie. E atât de săltată în slăvi, încât tinde să-şi piardă autenticitatea. Şi ce dacă nu merg bine atâtea?! Las’ că avem unde să mirosim fân!
    Acum câteva zile, în autobuzul aglomerat în care mă aflam, spre serviciu, i-a sunat mobilul unui domn bătrân. Am rămas stupefiaţi. Nu de faptul că sunetul era foarte puternic, ci pentru că se auzea naiul lui Zamfir. Pentru nimic în lume nu i-aş lua lui Zamfir, ce-i al lui Zamfir, de nai zic.
    În autobuz, puştii cu manele pe telefon şi-au dat coate, cei de vârsta a doua au renunţat pentru o clipă, să se gândească la cât au de plătit la întreţinere… Eu am zâmbit a nostalgie. Atât.

    Vasgar, felicitări. Sintagma – „dragostea lor grăsuţă şi unsuroasă”, mi-a mers la suflet.

    N-aş pleca niciodată în altă ţară. Nu dintr-o mistuitoare apartenenţă la neamul românesc. Ci, pentru că prefer să mă simt străină în casa mea, spre care găsesc destul de uşor drumul.

    Dar, hai, mai bine, să închei cu un cântec optimist de-al lui John (în ciuda faptului că strâmb din nas la: „Speranţa moare ultima”, tocmai din cauză că o asociez celei”: „Un popor care nu merge înainte stă pe loc”):
    You may say I’m not a dreamer, but I would tell you that you don’t know at all, about my dreams…

  23. kogaionon on

    aky: de faptul ca avem „lucruri facute sa ne enerveze”. Ar mai fi dar ar tb sa ne intoarcem mult in timp, inainte ca simbolul pestelui sau al crucii sa ne transceada in transhumanta… incastrata.

    simplitatea taranului roman este uneori luata in deradere de multi inchipuiti filosofi si oameni profunzi… pacat, o zi petrecuta alaturi de un taran autentic (de la cotcodacitul gainii si pana la stransul fanului, inclusiv cu o tarie servita in cerdac) iti poate trezi intrebari intrebatoare la care n-ai avut inspiratia pana acum sa te gandesti… imi amintesc ca mi s-a intamplat sa-mi dau intalnire la sat, cu cineva cu care ma vedeam periodic, undeva la vreo ora dupa ce am vb la tel… intr-un punct fix. iar el a venit dupa o alta juma de ora, spunandu-mi ca era in apropiere, la doua vai de aici… la tara timpul este mult mai dilatat ca-n urbe… unde graba de-a fi primul la semafor, de a nu fi cel mai intarziat la serviciu, de a fi printre primii remarcati de sefi, de a dovedi ca poti fi si bun in momente (g)rele, de a socializa gratuit din dorinta de a-ti ascunde fada ignoranta, unde… si-ar mai fi exemple… nimic nu e ca la sat.Cam asta-i tematica cotidiana sub care ne amagim ca nu traim, dar o respiram constient…

  24. Daniel on

    Eu nu dau ţăranii ăia din căruţă pe nici jumate de orăşean. Îmi pare rău că mulţi vorbesc din presă sau din auzite, dar adevărul e undeva la mijloc. Sunt o grămadă de carenţe în viaţa satului românesc, dar cele mai mari se trag tot de la virusul oraşului care aduce spiritul individualist într-o societate clădită pe colectivism (nu din ala de tip comunist, desigur). Am descoperit la foarte mulţi ţărani cu educaţie de 4 clase primare o inteligenţă nativă şi un simţ artistic deosebit. Există şi o grămadă de contra-exemple, dar când ai şansa să stai de vorbă cu astfel de oameni descoperi că satul românesc nu e doar o altfel de Românie, e chiar România în toată splendoarea ei. Sună cam patetic, dar asta e părerea mea.

  25. Cristina on

    Hm, ma intreb ce-ar mai fi spus acei nemti daca ar fi iesit si ei de sub aripa ceausista? Obisnuiti sa munceasca pe un pamant care nu era al lor, in care bunurile erau obstesti si prin urmare ale nimanui.

  26. […] in felul lui, desi chiar mai tari sunt comentariile pe care le lasa. Am ras azi vreo juma de ori la un mesaj lasat pe blogul lui Cezar Paul Badescu(al doilea […]

  27. catalina.george on

    Eu am crescut la tara pina in clasa a III-a, cind din cauza astmului a trebuit sa ma mut la bunici, la oras. Eram singurul copil din clasa cu parintii la sat si bunicii la oras. Ai mei traiesc in comuna respectiva de aproape 30 de ani, iar eu, de cind ma stiu (bineinteles, doar in vacante incepind din clasa a III-a).
    Cum va ziceam, a trebuit sa plec de acasa pentru ca aveam crize de astm prea dese si prea puternice. De ce? Casa e veche, construita din caramizi de lut cu paie, iar acarienii din acele paie ma omorau.
    Printre cele mai frumoase amintiri ale mele sint ajunurile de Craciun, cind ascultam colindatorii si vizualizam cum in noaptea aia, undeva la tara, intr-o pestera, se naste Iisus. In fiecare noapte de ajun. Mosul vinea cu o mitoasa de lina pe el si cu barba de vata. Mai avea si un bit de care ne era tare frica.
    Toamna se maturau frunzele din fata caselor, se faceau gramezi din-alea mari-mari, iar marea noastra distractie era sa le dam foc chiar cind se insera. Apoi nucile verzi, pe care le decojeam de ni se colorau degetele negre …
    Ei, dar toate astea pot exista si intr-un sat unde oamenii isi lucreaza terenurile cu tractoare si nu cu pluguri trase de ei insisi. Unde se pliveste cu utilaje si nu cu sapa, tot familionul. Unde taranii mai au paminturi pe care sa si le poate lucra. Tata nu mai are, a vindut toate cele 12 hectare retrocedate, cele pentru care lucrase strabunicul lui toata viata. Nu le mai are pentru ca nu avea cum sa le lucreze, pierdea bani doar.
    Iar cu carutele pe sosea … haideti, pe bune ca se vede cu ochiul liber: incurca circulatia!

  28. cezarpaul on

    @ asklepios cuceritorul: Nu de carutele de pe strada era vorba in discutia aia, ci de o agricultura facuta ca-n secolul 19, 18, 17 etc. Am intrat chiar si asa in UE, dar din fericire altele au fost ratiunile primirii noastre, nu cele de performanta economica. Si sa nu crezi ca ei nu stiau foarte bine care sint bubele noastre.
    Daca vorbesti de ecologie, apai taranii nostri sint de multe ori taman dusmanii ecologiei: arunca gunoaiele in riuri, defriseza fara discernamint padurile… Romanul, frate cu codrul…
    @ Aky: N-am facut nici o generalizare. Eu n-am zis „in satul romanesc”, ci „in multe dintre satele romanesti”. N-am vorbit despre „taranul roman” – care e o pura abstractiune. Exista, desigur, si sate infloritoare, cu oameni prosperi si case frumoase. In privinta caselor de chirpici insa, putem face si generalizari, fara sa gresim prea mult: nici o casa de chirpici nu se simte prea bine atunci cind ploua mai tare. Si nici cei care locuiesc inauntru. Cit despre mirosul de balega, da-mi voie sa-ti spun iarasi ca vorbesti din amintiri. Il valorizezi pozitiv pentru ca se leaga de el copilaria ta si pentru ca, de la distanta, a capatat parfumuri imbietoare. Daca ai trai insa zi de zi la coada vacii, n-ai mai gindi asa. (eu am vorbit cu oamenii astia si nu prea sar in sus de fericire…)
    @ Georgia: Iti multumesc ca ai adus discutiile cu picioarele pe pamint. Cam asa cred si eu: „Satul românesc are căpiţe vesele şi neuitatul miros de fum, în aceeaşi măsură în care are case distruse de inundaţii, tineri ţărani cu ghiuluri şi cd-uri cu Minune…” N-ar strica, domnilor, sa mergeti pe la sate, sa vedeti cum e de fapt viata acolo. Si nu in alea turistice, cu pensiuni si margarete.

  29. Sky-Hunter on

    Asa si ?! Care-i faza cu „Niste tarani” ?

    Ai plecat din Bucuresti si vai ai ajuns la tzara, unde ai vazut ceva care te-a facut sa crezi ca ai fi putut totusi sa le raspunzi nemtzilor alor … drept dovada postezi, Niste Tzarani ?

  30. dadatroll on

    @ Georgia: de fapt, un popor care nu merge inainte SAU inapoi, sta pe loc.

  31. cezarpaul on

    @ Sky-Hunter: Nu inteleg care-i problema ta. Si ma tem ca nici tu n-ai inteles despre ce era vorba.
    @ dadatroll: Uite de-aia imi place mie tipul asta, pe nume dadatroll… 🙂

  32. Daniel on

    Subscriu si eu la intrebarea lui Sky-Hunter. Care e faza cu „niste tarani”… care sunt aia si de ce sunt niste si nu sunt taranii sau unii tarani, sau de ce nu ne explici ca sa intelegem…

  33. cezarpaul on

    @ Daniel: Cum care-i faza? Nu ştii ce înseamnă „nişte ţărani”? Sînt două cuvinte din limba româna.

  34. trestie on

    din limba romana si din limba lui dinu sararu.

  35. cezarpaul on

    @ trestie: So what? Acum nu mai putem folosi cuvinte ca au fost folosite si de Sararu, Paunescu, Vadim & Comp.? Pai ar trebui sa renuntam la destul de multe.
    Doi: cred ca n-ai citit romanul lui Sararu. La dragostea pe care vad ca o ai pentru glia satului, unde totul e pur si autentic, ti-ar placea cu siguranta.

  36. trestie on

    Domnule Cezar, nu am fost in nici un fel rautacioasa sau ironica in comentariul precedent. Nu inteleg de ce reactionati asa. A fost o legatura (inevitabila, zic eu) pe care am facut-o (si ma indoiesc ca dumneavoastra nu v-ati gandit la acel roman cand ati pus titlul insemnarii). Era oricum un raspuns indreptat intr-un fel catre cei care se intrebau de ce „niste tarani” si nu altceva.
    Doi-ul este intr-adevar adevarat. Nu am citit romanul lui Sararu. Cat despre dragostea pentru glia satului, o sa incerc sa mi-o ponderez in eventualele comentarii de pe aici.

  37. pterodactyl on

    între coeficientul nivelului de trai şi un ipotetic coeficient al fericirii nu este o corelaţie directă. poate e mult spus inversă, dar directă nu e. mă întreb de ce nu se analizează asta mai mult.

  38. cezarpaul on

    @ trestie: In primul rind, va rog sa ma scuzati ca v-am tutuit. M-am luat dupa comentariile mai recente si am uitat ca v-ati adresat cu dumneavoastra. In al doilea rind, nu este cazul sa va ponderati nimic. Discutam, pur si simplu, nimeni nu e pus la colt, nimeni nu trebuie sa se cenzureze. Avem pareri diferite, dar asta nu e o catastrofa – ba e chiar foarte bine intr-un dialog. Eu, de exemplu, consider ca satul este pentru dumneavoastra (si pentru alti vreo doi comentatori de pe-aici) un obiect de cult. Si, ca in cazul oricarui cult, avem de-a face cu o mitologizare – si astfel obiectul venerat se indeparteaza de ceea ce este el in realitate. Pe scurt, eu consider ca realitatea de la sate e alta decit credeti dumneavoastra. Dovediti-mi, va rog, ca ma insel.
    @ pterodactyl: Aveti dreptate, lucrurile nu sint interdependente. Dar nici saracia nu aduce fericire.
    Este oare un pacat sa iti doresti ca taranii romani sa nu mai traiasca in mizerie?

  39. Daniel on

    Imi pare rau ca am pus o intrebare serioasa la un subiect tratat cu atata superficialitate. Nu stiu cum ti se pare tie draga observatorule, dar pentru mine titlul e jignitor. Adica, mergi prin tara si vezi realitatea de la tara si tragi concluzia: Niste tarani.
    Sincer, eu am vazut mai multi oraseni traind in mizerie decat tarani. La mine in sat doar cei lenesi traiesc in mizerie. Da, sunt multe lipsuri si multe depind de cei care conduc comuna, dar sa ajungi sa compari satul cu lumea a treia denota doar ignoranta.
    Un taran

  40. catalina.george on

    Mai tarane, nu-mi dau seama ce-ai inteles tu din postarea lui Cezar, dar cred ca prea te-ai ofensat. Ca altii aici. Si din umilele mele observatii de zi cu zi am ajuns la concluzia ca de obicei se ofenseaza asa doar cine are prea putin de pierdut, dar tine cu dintii de putinul ala meschin, sau cine n-are ce face.
    A lucra cu plugul atirnat de git este, da, ca in lumea a treia. Iar lipsurile, Daniel, nu depind doar de cei care conduc comuna, asta iarasi suna a inertie romaneasca (din cauza careia vesnicia inteleasa ca vesnica nemiscare s-a nascut la sat). Depind de noi toti. Da-i mai usor sa stam asa, in pura contemplatie a mirosului de balega proaspata si fin, sa avem zece gaini in curte si sa zicem ca asta-i bunastare, ca aia de la oras n-au nimic decit betoane. Mult mai usor decit sa recunoastem ca satul ala din care facem caramida numai buna sa ne batem in piept cu ea e doar idilism injectat in creierele noastre. Oare sub ce regim?
    Eu am auzit multe povesti de la bunica mea despre satul/comuna din Banat unde si ea a copilarit, si tata, si eu. De la stadiul ala si pina acum … nu s-a intimplat decit sa se imprastie totul pe orizontala. Apropo, ca tot le aveti cu capitele de fin pe aici? Ce se intimpla cind se imprastie o capita de fin pe orizontala? Va mai fascineaza iarba aia uscata?
    Faptul ca inca ne gasim drept scuza ca lipsurile depind DOAR de cei care ne conduc, idilismul asta injectat in creier, inertia si spiritul ofensat ne fac sa traim intr-o lume pe orizontala.

  41. cezarpaul on

    @ Daniel: Mie mi s-ar fi parut jignitor daca as fi pus titlul „Taranii”, cum propuneai tu la un moment dat. Adica daca as fi spus ca toti sint asa.
    Ai auzit de sarmanii aia care-si fac adaposturi in pamint, ca nu au bani de altceva? Aia din a cita lume ti se par?
    @ catalina.george: …si tu te referi al satele banatene, unde prosperitatea e la ea acasa. Sau era, ca acum si alea sint multe pustii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: