Nu-mi place să mă „dau pe Mess”

(tot o leapşă, de data asta de la Gramo: „ce programe de IM folosiţi?”)

Ştiu că, după ce vor citi titlul, multi îşi vor pierde bruma de consideraţie pe care, eventual, o au faţă de mine.

Am instalat în calculator un banal Yahoo Messenger, dar intru rar pe el. Stau foarte rău cu timpul liber şi consider că Mess-ul îmi mănîncă timp preţios. Dacă vreau să comunic cu cineva îl sun şi rezolv repede problema, iar dacă nu pot să vorbesc la telefon cu el îi scriu un e-mail. În e-mail îi spun ce am de spus şi evit astfel vorbăria inutilă de care aş avea parte pe Mess. Mess-ul e ideal pentru stat la taclale şi flecăreli – iar, dacă îmi doresc aşa ceva, prefer să mă întîlnesc faţă-n faţă cu omul. Atitudinea interlocutorului şi mesajele de dincolo de cuvinte nu pot fi transmise prin Mess, iar secile emoticoane nu fac de multe ori decît să bruieze adevărata comunicare. Pe de altă parte, în spatele Mess-ului şi al emoticoanelor lui te poţi ascunde foarte bine, iar eu nu-mi doresc să stau la taclale cu o mască.

Anunțuri

15 comments so far

  1. Aky on

    Scuze, Cezar… nu o masca e si un blog si toate declinarile personale afisate pe el? Desi e hiper-practic (unii chiar lucreaza prin intermediul lui.. scuteste timp), mess-ul are un iz prea facil si plastifiat. Daca insa comunicarea ar fi asa simpla cum o descrii tu, ehe.. si doar mess-ul sa fie catalizatorul prostituat al „vorbariilor inutile”?. Retoric..

  2. cezarpaul on

    Nu, comunicarea nu e deloc simpla – nici macar cind te afli fata-n fata cu un om. Dar, asa stind lucrurile, e cu atit mai complicat cind folosesti o unealta cum e Messengerul, care-ti ofera un surogat de comunicare.
    Ai dreptate: de cum iesim in lume, cu totii ne punem o masca – e aproape o conditie sociala. Dar depinde si cum e masca. Poate fi una care sa aiba tot felul de transparente, alta poate fi total impenetrabila, alta poate avea transparente inselatoare, care de fapt nu arata ce e in spatele ei…

  3. vasgar on

    Si eu folosesc foarte rar YM. Am avut niste reprize sufocante de „dialog” inopinat pe YM, in care am fost potopit cu problemele celorlalti, incat prefer sa inchid portitza… Mesajele pe e-mail sunt, totusi, mai politicoase si mai rabdatoare…

  4. Aky on

    Mie, marturisesc spasit, mi-e realmente util mess-ul la job deseori… Dar intr-adevar, cand nu se poate ochi in ochi (am eu un magister de la care mai invat cum e cu puterea privirii..), prefer mailurile.. desi, vorba amicului Roland Brunner, cel cu pata pe „Psihanaliza si societate postmoderna”, care a zis-o fain si sec: Internetul – prezervativul universal. Ferice de cei care mai au organ de simt pentru „tandreturi” azi…

  5. asklepios cuceritorul on

    Toata lumea stie truismul acela cu diferenta dintre autor, narator si persoana reala, ca doar de aia e truism. Eu nu-s de acord. Sigur, putem zice despre cineva ca e alta persoana cind e beat. Totusi, de fapt stim ca e vorba de doua aspecte diferite ale aceluiasi ins. Asa si cu autorul si persoana zis reala. Asa si cu conversatia de pe ym. Daca aceasta rateaza o parte din chestiile ce pot fi comunicate printr-o convorbire tete a tete, si viceversa e valabila. Adica, aspecte ale unei personalitati facute vizibile pe ym , nu apar intr-o convorbire reala. Anyway, nici mie nu-mi plac convorbirile pe ym. Dar cele din viata reala imi plac?

  6. asklepios cuceritorul on

    Care aveti bunici si ati asistat la convorbirile lor cu congenari, nu vi se pare ca s-a dus dracului o stiinta a conversatiei. Cind mai merg pe tren si asist la o convorbire intre doi batrini care tocmai s-au cunoscut, mi-e clar ca ei comunica unul cu altul. Conversatiile intre persoane sub 50 de ani, sa zicem, sint fie schimburi de interjectii, fie schimburi de banalitati, fie o lunga si monotona conventie. Exista si exceptii, intelegeti voi ce vreau sa zic.

  7. cezarpaul on

    @ asklepios cuceritorul: Am înţeles că nu esti de acord cu separarea naratorului de autorul semnat pe coperta cărţii. Ce te faci însă cînd naratorul e un cîine?
    Cît despre conversaţiile oamenilor în vîrstă, eu tocmai acolo văd cel mai des convenţie şi făţărnicie. (Desigur, există şi excepţii.)

  8. asklepios cuceritorul on

    Cind vad ce idei minunate am si totodata cit de prost reusesc sa le transmit, imi dau seama ca sint un imbecil. Stii care-i definitia imbecilului? Fiinta cu idei atit de destepte incit nu le pricepe decit ea insasi. Asa stind lucrurile, fii bun si fa tu un efort ca sa descoperi care-mi e ideea. Daca vrei, desigur. Despre ciine, atita te intreb. E unul antropomorfizat?
    Ce vreau sa spun? Ce vreau sa spun? Ce vreau sa spun?
    Daca ti-as propune sa facem, noi doi, schimb de trupuri ar fi totuna cu ati propune sa facem schimb de personalitati? In caz ca ne-am schimba trupurile, tu ai ramine acolo unde esti, iar eu aici unde sint. Atita ca fiecare am avea trupul celuilalt. Daca ne-am schimba personalitatile, ne-am trezi amindoi ca sintem altundeva. Poate ca eu sint ciung. N-o sa-mi spui ca traind fara o mina, ai ramine acelasi. Poate ai privire de Rudy Valentino. Atunci, sigur viata mea s-ar schimba mult in bine. Ar fi posibil, din cauza unei perechi de ochi geniali, sa ma cred mai destept decit sint acum. Si chiar sa fiu, fiindca nu e exclus ca decizii cugetate ca si pina acum, sa devina mai eficiente, mai cuceritoare, din cauza unei perechi de ochi. Si ce altceva ti se intimpla tie cind stai de vorba cu mine pe net, decit ca-ti pierzi privirea de care te slujesti in viata de zi cu zi. Iar daca ai admis (ai admis?) ca pierderea unui singur brat te-ar face altul, nu vei admite ca pierderea nu a unui ochi, ci a amindurora te-ar face altul? Iar un ins cind devine autor isi pierde tot trupul. Incetind sa scrie si-l recistiga. Si tu, ridicindu-te de la calculator si intimpinind un prieten cu privirea incarcata de bucurie, iti recistigi, desigur, ochii. Asadar unul esti pe ym, altul pe Calea Victorie. Si autorul e intr-un fel, iar persoana care scrie intr-alfel. Stai ca nu m-ai prins. Stii de ce? Tu cind scrii la calculator ai in memorie cum erai pe vremea cind aveai ochi, si intimpindu-ti prietenul iti amintesti de cum erai cind n-aveai ochi. Iar trecutul nostru e o parte din noi, nu? Si mai e ceva. De s-ar intimpla sa-mi vezi cadavrul, n-ai zice: „asta a fost asklepios” si totodata „am fost la inmormintarea lui asklepios”? Asa se invedereaza ca ai avea de-a face cu altceva decit mine si totusi cu mine. Atunci sa fac eu prostia de a crede ca autorul imbalsamat in rindurile scrise la ora 10 nu esti tot tu, cel caruia spre seara i se intimpla, poate, sa priveasca o fetita?
    Dincolo de toate astea, spunindu-i unui artist ca e idiot, te vei astepta sa nu se resimta omul? Sau impiedicindu-l pe Socrate sa-si bea cucuta, n-ai ucide autorul?

  9. dadatroll on

    Deci, mey, lepsele astea sunt ca o lepra, nu mai poti scapa de ele si sunt cam naspa. Orice prost poate sa faca o lepsa. Uite, fac eu una acuma: va dati cu crema pe pantofi? Stai, ca asta e o idee prea buna, o fac leapsa adevarata. Imediat. Si tio dau tie si lui Gramo, pe care il stimez nespus.

  10. cezarpaul on

    @ asklepios cuceritorul: Frumoasa demonstratie de retorica platoniciana, jos palaria! (Atit de frumoasa, incit nu mai conteaza adevarul lucrurilor afirmate.) Stii foarte bine ca, cu putina inteligenta, poti demonstra practic orice. Iata ca Esculap nu numai ca vindeca tot ce atinge, dar e mester si la cuvinte. 🙂
    @ dadatroll: Nu, nu folosesc crema de pantofi, pentru ca nu port pantofi din aia care se dau cu crema.

  11. cezarpaul on

    A propos de autor/personaje şi de demonstrat orice: prin liceu, ţin minte că am făcut furori la „tovaraşa” de română cînd i-am demonstrat într-o compunere că Eminescu nu e numai Luceafărul, ci şi Demiurgul, Cătălina şi chiar Cătălin. Nu e nici o mare scofală să te joci astfel, dar poate fi distractiv.

  12. Lorena on

    Depinde şi de „tovarăşe”, maestre… eu am avut o „doamnă” – că după revoluţie, tovarăşele au devenit toate nişte doamne 😛 – iar „doamna” asta, dacă nu îşi auzea din gura ta exact expresiile ei, reproduse la din 7 nu te scotea… Cele mai mici note din liceu le-am avut la limba şi literatura română.

  13. Lorena on

    pardon, reproduse la virgulă. uite ce material de făcut mişto i-aş fi oferit lui vidal, dacă nu ne împăcai.

  14. dadatroll on

    „Eminescu nu e numai Luceafărul, ci şi Demiurgul, Cătălina şi chiar Cătălin.”

    Aia nui nimic. Eu tin minte ca am demonstrat ca Eminescu e si calul din Harap Alb.

  15. Aky on

    Off-topic rau de tot (scuze Cezar..) da e prea de tot blasfemia!.. insa nu asa ca cea cu „Cobori in jos Luceafar bland, Alunecand pe scara, SA dai du c*ru de pamant/ Sa vezi ce-o sa te doara!” 🙂

    Gata, m-am cumintit 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: