Joaca cu mine însumi

Cu ce şi de-a ce ne jucam cînd eram mici. (leapşa de la Luciat)

Am fost un copil destul de retras şi de asocial, aşa că de puţine ori intram în jocurile puştilor din faţa blocului. De altfel, nici nu-mi prea plăcea să ies pe-afară la joaca şi-mi petreceam cel mai mult timp în casă.

Nu ştiu cum au devenit propriile mele mîini jucăriile mele preferate (probabil pentru că ai mei nu prea m-au răsfăţat la acest capitol – şi nici la celelalte capitole), dar ţin minte că îmi petreceam ore întregi jucîndu-mă cu ele. Mîna stîngă era un personaj, dreapta la fel, iar între cele două era o permanentă confruntare. Uneori vorbeau una cu alta, dar de cele mai multe ori treceau direct la fapte – şi se băteau. Se duelau cu creioane sau pixuri, se loveau una pe alta – destul de dureros – sau foloseau, ca ajutoare în bătălie, nişte soldăţei de plastic verde (prost finisaţi), indieni crăcănaţi (să poată încăleca pe cal) sau cowboy făcuţi din două bucăţi detaşabile (trunchi şi picioare). De fapt, nu mă jucam cu soldăţeii sau cu indienii, ci aceştia erau doar nişte accesorii ale personajelor principale – mîinile mele.

Sînt dreptaci, prin urmare e de la sine înţeles că dreapta ieşea mereu învingătoare. Stînga era de-a dreptul oropsită şi acest lucru se şi vedea de la o poştă: era mai tot timpul plină de mîzgălituri de pix sau chiar de mici răni, provocate de împunsăturile adversarei.

O dau şi eu mai departe familiei Gramo, Lorenei, lui Gheo si lui vidal.

Anunțuri

26 comments so far

  1. Lorena on

    Chiar mă pregăteam să comentez, să spun cât de suav şi „touchy” e textul ăsta, şi oops, brusc, mă pomenesc lepşuită. :)) Mâine voi răspunde… azi m-aţi copleşit cu frumuseţea textului dvs. şi am cuvintele la mine.

  2. Lorena on

    pardon. NU am cuvintele la mine. vedeeeeţi…

  3. v on

    oof, ce leapsa dulce-amaruie, ce madlena proustiana, ce… of.
    ma voi conforma, desigur. 🙂

  4. Cinabru on

    Foarte fain text. Nici mie nu imi placea sa ies pe afara, cel mult in curtea casei, unde, la fel, preferam sa ma joc singur. Cat priveste jucariile, am fost un rasfatat.

    Tin minte ca imi foloseam mainile ca suport pentru soldatei sau masinute in lupte, dar cu o atentie pedanta sa nu ma lovesc si io cand le izbeam cap in cap. Daca ma ciupeau, erau exilate in cutie sau ingropate in gradina.

    De vorbit, nu vorbeau. Vorbeam cu prietenul meu imaginar.

  5. dadatroll on

    „Nu ştiu cum au devenit propriile mele mîini jucăriile mele preferate”

    Eu stiu. Dar sunt decent, asa ca nu zic.

  6. adelix on

    ^:P La propozitia asta am ramas si eu putin…:|
    Initial credeam ca va fi descris altceva.:”>

    Ntz ntz ntz….rautacioasa mica! 😛 Da tu…mana dreapta.

  7. Lorena on

    Inca nu mi-am onorat leapsa. Dar…
    …mi se pare intristator genul asta de bascalie ieftina care murdareste tot ce e mai frumos in oameni. Din cauza ei, unii – aia conformisti – isi ascund autenticitatea ca pe un lucru rusinos, si se chinuie din rasputeri sa fie „trendy” si „fashionable”.
    @v: e dreptul meu de madlena proustiana sa fiu asa cum sunt, iar mistocareala ta e irelevanta. atata poti, atata faci!
    @dadatroll: am citit atatea lucruri frumoase semnate de tine. chiar crezi ca era oportun un astfel de comment la un astfel de text?

  8. dadatroll on

    Lucruri frumoase nu sunt obiceiul meu. Eu scriu mai mult lucruri interesante, despre sport, multinationale, bolovani pictati, sosete. De asemenea am invatati limba spaniola si o rubrica cu intamplari adevarate nemaipomenite. Lucrurile frumoase le las la poeti ca Oana Stoica Mujea sau Emil Ciocan.

  9. Lorena on

    @dadatroll: Ştii că frumuseţea stă în ochii privitorului, nu? lasă-mă pe mine să văd frumuseţea acolo unde o văd. 😛

  10. cezarpaul on

    Emil Ciocan e, de fapt, EM C Hummer, nu? 🙂 Mare filozof si „estilist”!

  11. v on

    @lorena: madam, domnul acesta mi-a dat o leapsa, iar eu m-am emotionat ca e una cu parfum proustian. tu de ce te-ai ratoit la mine? ca n-am priceput

  12. cezarpaul on

    Lorena nu avea de unde sa stie ca „v” vine de la vidal. Chiar: de ce nu pui la acest „v” un link catre blogul tau?

  13. Lorena on

    @v: stimate domn, aş aprecia să vă păstraţi această abordare de Ferentari acolo unde îi e locul.
    m-aţi agresat de multe ori cu stilul dvs. absolut deplasat de a comunica, şi ştim amândoi acest lucru. Ce anume demonstraţi sau câştigaţi cu aceasta… cred că ar fi cazul să reflectaţi şi singur.

  14. v on

    pai, asta pot sa inteleg, dar de unde a dedus ca vorbeam cu dumneaei si o numeam madlena, asta e un mare mister pentru mine.

  15. v on

    (raspunsul de adineauri era pentru proprietarul blogului. de rest, ma retrag)

  16. cezarpaul on

    Eu cred ca a fost o banala neintelegere si ar fi pacat ca doi oameni inteligenti sa nu o depaseasca cu zimbetul pe buze. Mi-ar placea sa faceti pace…

  17. v on

    e o cerere irezistibila. pace.
    si zimbetul – 🙂

  18. Lorena on

    Cezar… eu sunt unul din cei mai calmi şi mai blânzi oameni din lume. Un singur lucru mă face să turbez: mitocănia gratuită. Şi un singur lucru mă face să îmi doresc să vărs sânge de om: mitocănia gratuită re-re-recidivantă.

    Nu ştiu ce anume l-a tot mânat pe acest domn să (încerce să) mă umilească/jignească/enerveze pe oriunde mă prindea comentând. E un mister pt. mine de ce o face. Poate din misoginism. Poate din răutate, pur şi simplu. Poate, ca o modalitate mai ciudată de a se distra: precum unii copii care se distrează omorând căţei şi pisoi.
    De ce tocmai pe mine? Alt mister. Presupun că a pus 1000 de bloggeri într-o pălărie şi m-a extras pe mine… având în vedere că nu mă cunoaşte personal, şi nu i-am făcut nici un rău, niciodată.

    În fine… promit că o să îţi onorez leapşa cât de curând. Nu mă grăbesc, pt. că vreau să scriu ceva demn de textul care a iniţiat leapşa. 😛

  19. Lorena on

    @v: treacă de la mine. să facem pace. Acum, că mi-am spus of-ul. 🙂

  20. cezarpaul on

    Se pare, totusi, ca aveati o istorie in spate… Cu toate acestea, ma bucur in continuare ca v-ati impacat. 🙂 Nu ma simt confortabil cind vad ca oamenii se cearta.

  21. Lorena on

    oho, şi încă ce istorie :). Dă-mi voie să te complimentez asupra talentului tău de a soluţiona conflicte.

  22. dadatroll on

    # cezar: „Emil Ciocan e, de fapt, EM C Hummer, nu? Mare filozof si “estilist”!”

    De Hummer asta nu am auzit, atat doar ka stiu ka e o masina.

    De Emil Ciocan am auzit pe un blog ca era mare poet francez. Poate era si estilist ca poetii astia isi dau niste aere. Ce am auzit eu insa, si aici cred ka bati tu, era ca era cel mai mare STILIST francez, nu estilist. La ce le trebuiau la francezi atatea stilouri aia nu inteleg. Oricum sunt confuz.

  23. […] , jocuri Intrebarea era de fapt asta: Cu ce si de-a ce ne jucam cand eram mici? Vine de la Cezar, care a primit-o de la Luciat, care a primit-o de la Gavagai, care a avut grija sa o dea atat de […]

  24. Iată ce făceam eu în kopkilărie. :)). Lorena

  25. […] place sa ma joc cu mainile. Ca si Cezar cand era mic. Mi-a spus Miruna ca e delicios sa-ti bagi amandoua manutele in gura si am incercat. […]

  26. vidal on

    Untitled01.10

    am primit o leapşă de la cezar paul bădescu. cu ce mă jucam în copilărie.
    &nbs… în copilărie era o
    schizofrenie întreagă. jucatul afară şi jucatul în
    casă nu se potriveau de nici un fel.
    – afară era leapşa (cel
    mai adesea, ‘pe ouat…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: