Mungiu e genial

Nu vă enervează filmele care te dădăcesc cu faptul ca perioada comunistă a fost îngrozitoare? Pe mine da şi m-am săturat de ele. Ştim cu toţii cît de rău era pe vremea aceea – de ce ţin unii să ne arate cu indicatorul, ca la şcoală, aberatia în care am trăit?

Mărturisesc că nu mi-a plăcut niciodată „Memorialul durerii” – şi de aceea n-am avut nici un regret cînd a fost vorba să fie scos din grila de toamnă a TVR (nici măcar n-a fost scos, pînă la urmă…). Mă scote din sărite stilul în care Lucia Hossu-Longin a făcut acest serial, cu poetizări idioate de tipul păsărica pe sîrma ghimpată sau uşi care se închid cu zgomot una după alta şi cîini care latră în slow motion. Totul are aerul de film de propagandă comunistă, numai că e cu semn schimbat. De altfel, Lucia Hossu-Longin nu e deloc străină de filmele de propagandă de dinainte de ’89 şi se pare că numai aşa ceva ştie să facă. Lucrurile despre care se vorbeşte în „Memorialul durerii” sînt grăitoare şi şocante prin ele însele, nu mai era nevoie de îngroşări suplimentare, de literaturizări de doi bani şi de spirit agitatoric…

Pelicula lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile”, este primul film despre perioada comunistă de la noi care nu vrea să-ţi demonstreze nimic, care nu-şi propune să-ţi bage pe gît nici o idee primită de-a gata, care nu împarte faptele, demonstrativ, în categoriile „aşa da” şi „aşa nu”. Mungiu a vrut doar să spună o poveste. Şi a făcut-o ca la carte – rece şi fără să-şi smulgă părul din cap. Iar efectul este copleşitor.

Nu vă povestesc mai mult, ca să vă las să descoperiţi singuri cît de bun este „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile”. Tot ce pot să vă spun e că eu, care nu mai suport de mult toate penibilităţile despre „coşmarul comunist” care ni se servesc, am ieşit de la acest film pe trei cărări.

Anunțuri

24 comments so far

  1. Cristian Banu on

    Eu aş zice că „primul film despre perioada comunistă de la noi care nu vrea să-ţi demonstreze nimic, care nu-şi propune să-ţi bage pe gît nici o idee primită de-a gata, care nu împarte faptele, demonstrativ, în categoriile “aşa da” şi “aşa nu”” despre perioada comunistă a fost „E pericolosso sporgersi” al lui Caranfil…

    Dar, desigur, asta nu ştirbeşte cu nimic valoarea filmului lui Mungiu.

  2. cezarpaul on

    Bine, atunci e-al doilea. 🙂 Sau poate al treilea – nu asta contează.

  3. alex on

    Am văzut şi eu filmul, la festivalul Anonimul acum o lună. Mi-a plăcut mult, într-adevăr o poveste spusă direct, fără înflorituri sau judecăţi impuse. Şi povestită frumos, deşi subiectul nu e roz cu floricele.

    După proiecţie a fost o sesiune de întrebări cu Mungiu, câţiva dintre actori, staff, etc – tineri, fresh, cu păreri puternice. Good for them. 🙂

  4. dadatroll on

    „Pelicula lui Cristian Mungiu, “4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile”, este primul film despre perioada comunistă de la noi care nu vrea să-ţi demonstreze nimic”

    Spunei tu aia lui Radu Iliescu. Ala crede ca a luat premiul pentru ka Europa vrea avorturi. QED. Mare bou.

  5. cezarpaul on

    @ dadatroll: Mi se pare ca acestui Radu Iliescu i-ai oferit o concluzie foarte buna in comentariul pe care l-ai postat la aberatiile lui.

  6. v on

    dar este evident ca acela a fost motivul premierii filmului. stim asta cu totii. noi, astia care am participat la protestul de la tvr pentru ca bem bere cu ioan t. morar si scriem in blog despre ecologie pen’ca ne-a platit grinpis in valuta grea. ce naiba, daca tot ne-au dat in git, macar sa avem demnitatea de a recunoaste. mungiule, recunoaste, nu fi las! europo, you first!

  7. vasgar on

    wow, nu m-as grabi sa-l declar pe Cristi Mungiu genial. „genial” suna greu, impovarator si, uneori, strivitor. cred ca a facut un film foarte bun, care a cazut perfect intr-o conjunctura favorabila…
    admit, totusi, ca a avut o… sclipire de geniu.

  8. cezarpaul on

    Ei, dragă Vasile, era un fel de-a spune… „Genial” e la mine o formulă pentru superlativ şi nu ceva legat de ideea de geniu. Doar ştii că nu mă prea împac cu romantismele – iar ideea de geniu e, precum ştim, o invenţie romantică. Folosesc (rar, e-adevărat) cuvîntul „genial”, dar nu cred că există genii.

  9. asklepios cuceritorul on

    Mungiu e zuper extra.

  10. cezarpaul on

    @ asklepios cuceritorul: Ai vazut filmul? Te intreb pentru ca mi-ar placea sa discutam despre el.

  11. asklepios cuceritorul on

    Am descarcat de sapte ori de pe DC++ un fisier denumit 4luni3saptamini2zile.avi. De fiecare data am dat peste Examen, al lui Titus Munteanu, si nu peste filmul lui Mungiu, cum imi doream. Insa am vazut Occident si secvente din 4,3,2. L-am vazut si pe Cristi Mungiu vorbind despre filmul sau. De aia zic: e super duper. Cum se va ivi ocazia, cum am sa ma duc sa-l vad. Si, daca vei mai avea chef, vorbim…

  12. lucasson on

    Dle Badescu, faceti o confuzie uluitoare intre aberatiile de filme asa-zis artistice care sunt invalide si cinematografic, si istoric, si ideatic si documentarul d-nei Hossu-Longin. Nu stiu unde ati vazut dvs. „spirit agitatoric” la realizatoarea acestei emisiuni. Spuneti ca va bucurati ca s-a vrut scoaterea lui din grila. Pentru ce motiv? Pentru ca a fost singurul documentar valabil despre perioada aceea? Mi se pare ca va cam grabiti sa uitati comunismul inainte de a sti cam cum era atunci. E o impietate fata de istorie si o invitatie la uitare care nu poate fi decat maligna pentru memoria noastra recenta. „Propaganda anticomunista”, o formulare absolut stralucitoare…

  13. cezarpaul on

    @ lucasson:
    (wordpress-ul a bagat si comentariile dumneavoastra la spam, de aceea nu au aparut imediat – a fost nevoie sa le scot eu de-acolo)

    Problema pe care o am cu „Memorialul durerii” e ca Lucia Hossu-Longin nu se multumeste cu faptele pe care le prezinta si simte nevoia sa adauge de la ea, sa dramatizeze suplimentar. Asta poate pentru ca nu considera respectivele fapte suficient de graitoare prin ele insele, suficient de socante. Eu, dimpotriva, le consider cutremuratoare si-mi pare rau ca nu au avut parte de o prezentare decenta, fara adaosurile poetice si meditative ale realizatoarei – care nu fac altceva decit sa le bruieze.
    Cit despre tonul agitatoric al comentariului din off, va recomand sa vedeti si niste productii ale Luciei Hossu-Longin de dinainte de ’89 si veti realiza ca e acelasi. Numai ca atunci infiera dusmanii Partidului.
    Nu uit comunismul si stiu foarte bine ce s-a intimplat atunci. Am doar pretentia ca rememorarea acelor vremuri sa fie facuta cu responsabilitate.

  14. lucasson on

    faptul ca le considerati socante nu va impiedica totusi sa va fie indiferenta tentativa (oare a cata?) de scoatere a emisiunii din grila. In ceea ce priveste tonul realizatoarei, nu ne putem intelege. Dvs. vi se pare exagerat, mie mi se pare moderat atat cat trebuie. Nu vad alt ton mai potrivit.

    Iar in ceea ce priveste activitatea precedenta dnei Hossu-Longin, e posibil sa aveti dreptate, nu sunt informat. Insa nu uitati ca oamenii se mai si schimba. Ce interes ar fi avut oare d-na Longin sa vada atatea tragedii, sa petreaca atatia ani stand de vorba cu oamenii in suferinta sau cu tortionarii lor? Si asta cu pretul amenintarilor, sfaturilor binevoitoare sa o lase mai moale, marginalizarii emisiunii in repetate randuri, cum s-a intamplat si acum? Nu credeti ca asta ar absolvi-o cu varf si indesat de „vina” pe care i-o imputati?

    Vorbiti in finalul comentariului de responsabilitate. Nu cred ca exista alt cuvant mai potrivit pentru Memorial. Cine a mai facut asemenea efort de recuperare (nebuneasca, zic eu, prin volumul de inregistrari din tot acest timp) a marturiilor celor care nu aveau nici cea mai mica sansa sa fie bagati in seaman nici in tribunal, nici in televiziune?

    Eu nu cred ca Dvs. nu realizati ca fara Memorial am stiut si am fi simtit mult mai putin despre comunism. Va deranjeaza, inteleg, unele vicii de forma. Inteleg si admit ca realizatoarea nu are o voce cinematografica si un ton de prezentator meteo. Insa va rog si pe Dvs. sa intelegeti si sa admiteti ca poate nu putea exista un altul : vorbim, in fond, de un martora la un lung sir de suferinte. Cum sa-ti ascunzi revolta, de ce sa-ti ascunzi revolta? „Agitatoric” ramane insa un epitet mult prea batos.

  15. lucasson on

    cred ca din nou am fost trimis la „spam”? vad ca nu este afisat comentariul meu.

  16. cezarpaul on

    Da, l-am gasit la spam (nu e prima data cind se intimpla sa intre la spam comentarii bune). Iar acesta de dinainte a aparut fara nici o problema.

  17. cezarpaul on

    Credeti ca n-a avut nimic de cistigat de pe urma „Memorialului durerii”? Dar prin acest serial si-a facut un nume (stimat de unii, dupa cum se vede) si a mincat atita timp o piine.
    Ceea ce n-a realizat d-na Longin e ca, daca nu s-ar fi pus atit in vedeta, daca nu ar fi iesit in fata cu mesajul ei propriu, numele ei ar fi fost stimat de si mai multa lume. Faptele prezentate vorbeau de la sine, nu mai era nevoie de discursurile ei moralizatoare si de dadaceala. Asta si spuneam in post-ul meu: cind ai niste fapte asa de puternice, a tine sa subliniezi de fiecare data morala lor nu face decit sa diminueze efectul.
    In plus, mai ales intr-un asemenea caz, as fi avut pretentia la mai multa umilinta din partea realizatoarei. Ea nici nu trebuia sa se vada si sa lase doar faptele sa vorbeasca.
    Aveti dreptate, oamenii se mai schimba. Stim cu totii ce s-a intimplat pe Drumul Damascului. Numai ca, in cazul unei asemenea schimbari, trebuie sa mai si recunosti ce ai facut inainte si sa te caiesti. Apostolul Pavel nu s-a dat in laturi sa o faca.

  18. lucasson on

    Credeti, oare, dle Badescu, ca merita atata chin, atata drum printre oameni care au fost prin iad, doar ca sa iti faci un nume? Oare a fost rentabil pentru o femeie (subliniez!) sa primeasca telefoane de amenintare si solicitari sa scurteze unele episoade, doar ca sa isi faca un nume? Amara paine trebuie sa fi mancat…

    Va repet ca sa nu mai reluam discutia precedenta ca nu mi se pare absolut nimic deplasat in tonul d-sale. Chiar daca ar fi, i-as ierta-o, dar nici macar nu e. Mi-e greu de tot sa pricep unde vedeti dvs. ca d-na Hossu-Longin transpira si se munceste de fiecare data sa sublinieze morala.

    Poti lasa faptele sa vorbeasca, de acord. Suna perfect dpdv jurnalistic. Dar mi se pare ca dvs. ati fi preferat ca dna Hossu-Longin sa nu puna intrebari ca sa nu lezeze neutralitatea (?!) functiei ei, sa nu faca nici un fel de texte de introducere si de final ca nu cumva sa denatureze faptele, sa nu ceara lamuriri si, eventual, sa nu ceara batranilor detinuti sa repete ce nu s-a inteles din cauza dentitiei cam deficitare.

    Stiti ce inteleg eu prin a iesi in fata? In primul rand, a te arata! A sta tantos in fata camerei, eventual pozand in Maica Tereza a tuturor detinutilor. A fi un fel de Zana de Surprize-Surprize. Un fel de Becali cand da bani pentru case si pentru biserici. Ceea ce, e oare cazul sa o mai spun?, realizatoarea nu a facut niciodata. Tocmai de aceea argumentul, adica banuiala, Dvs. ca d-na Hossu Longin a vrut sa-si faca un nume prin Memorial e copilaresc.

    „trebuie sa mai si recunosti ce ai facut inainte si sa te caiesti. Apostolul Pavel nu s-a dat in laturi sa o faca.” – Dle Badescu, e usor, e tare usor sa vorbim noi, cei ceva mai tineri. Dvs. aveati in jur de 23 de ani la revolutie. Cu cata ardoare pretindem noi un oprobriu public! Sa stim NOI ca a gresit, NOI sa o absolvim sau sa o condamnam. Daca d-sa s-a spovedit cu sinceritate, pacatele ii sunt sterse (iata ce taina pe care ne e greu sa o intelegem noi, adeptii moralei publice ca ultim etaj al dreptatii). Iar prin ce a facut, societatea poate sa o absolve linistita si sa ii multumeasca de zeci de ori.

    Daca a trecut prin atatea pe care le-am spus mai sus, oare nu s-a cait? Ma gandesc daca nu a vrut d-sa ca asta sa-i fie Drum al Damascului. E drept, Apostolul nu s-a dat in laturi sa o faca. Dar Sf. Pavel era Sf. Pavel. Uneori dureaza mult, si mereu e asa de greu sa o faci. Ce blestem sa orbecai fara revelatii!

  19. cezarpaul on

    Stiti ce inteleg eu prin a iesi in fata, in acest caz? Sa construiesti lungi intermezzo-uri „poetice” cu sirma ghimpata si pasarici pe ea, cu filmari cu incetinitorul in care ni se arata ciini care latra si usi metalice care se inchid cu zgomot una dupa alta. Pasaje care ne vorbesc, desigur, despre artista Lucia Hossu-Longin. Eu, cind vedeam astfel de pasaje, schimbam canalul. Si ma inciudam ca un asemenea subiect are parte de o abordare asa de mediocra.

  20. lucasson on

    Cu asa ceva se iese in fata? Zambesc… Am fi o tara de adevarati artisti. Iar reporterii „de la fata locului” ar fi concediati…

    ciudat ca intr-o lume care se da cu capul de toti peretii „sa se prezinte asa cum este ea”, Dvs. protestati impotriva unei simple redari ale atmosferei din inchisoare. O sa imi spuneti, desigur, ca nu era neaparata nevoie sa puna caini care latra si usi metalice. Dar de ce nu, D-le Badescu? Sunteti adeptul fervent al unei pretinse „obiectivitati”, un concept care dupa parerea mea e utopic, cu atat mai mult in jurnalism, in anchete mai cu seama. „Obiectiv” pentru Dvs. probabil ca ar fi insemnat ca detinutii politici (machiati in prealabil) sa fie adusi intr-un studio bine luminat, aseptic, in care sa-si caute intimidati cuvintele pentru a marturisi trecutul lor. Mi se pare ca vreti sa nu se filmeze inchisori cand e vorba de comunismului tocmai in numele acestei „obiectivitati”. Ceea ce numiti „abordare” mediocra inseamna de fapt o redare a atmosferei de detentie, si aceea atat de putin suficienta pe langa grozaviile care au avut loc acolo.

  21. cezarpaul on

    Avem pareri diferite despre felul cum poate fi redata cel mai bine atmosfera. Eu, daca vad un porumbel alb filmat cum isi ia zborul din miinile unui copil, strimb din nas, dumneavoastra vedeti in aceasta scena o multime de valente poetice si simbolice.

  22. lucasson on

    E si una si alta (desi nu imi amintesc episodul cu porumbelul, poate o fi). Strambati din nas poate pentru ca sunteti de parere ca jurnalismul de investigatie se face numai cu cravata frumos legata la gat. Ceea ce, da, poate constitui o regula. Memorialul e o exceptie, si inca una de calibru. Pacat ca va rezumati doar la „ce se vede” si la niste „vicii” de forma…

  23. christianci on

    Ei, pe mine nu ma „deranjeaza” filele despre perioada comunista, pur si simplu ma plictiste orice film plin de mizerie, care-mi aduce aminte de jegul de acu cativa ani sau de cel cotidian.
    E destula mizerie in jurul meu asa ca nu vreau s-o mai vad si „transpusa in cea de-a 7-a arta”!

    In schimb chiar ma deranjeaza sa vad la televizor unele filme dinainte de ’89 cu tovarasul secretar de partid cel mai dragutz personaj din film, cu Sergiu Nicolaescu director de santier plin de zel revolutionar sau altele cu rezistenta anticomunista din munti ridiculizata si prezentata asemenea teroristilor lui Ben Laden.

    Asta chiar ma deranjeaza, pentru ca baietii mai tinerei vor incepe sa creada ca asa a fost.
    Am obosit sa vedem filme care prezinta adevarul despre perioada dinainte de ’89? Cred ca sunt doar cateva….
    Surprinzator e ca „aliatii” n-au obosit sa ne aduca aminte de holocaust, desi a trecut ceva mai mult timp de atunci. In orice film in care apare ultimul razboi mondial in discutie ne „toaca” cu ororile holocaustului, chit ca ne place sau nu.
    Comunismul s-a terminat abia de 17 ani, hai sa-l uitam repede!
    Asa ne indemna de fapt si nenea Iliescu de prin ’90!

  24. christianci on

    Mungiu e genial?

    „Geniali au fost numai romanticii”, a spus cineva mai de mult, fara sa am pretentia ca citez cu exactitate.
    Cert e ca Mungiu e un regizor valoros, l-au recunoscut altii mai priceputi si nu cred ca e doar pentru ca occidentul este pentru avorturi :).

    Dar ca orice valoare aparuta asa „out of the nowhere” – ca nu auzise multa lume de Cristian Mungiu inainte de acest film – si recunoscuta in afara, omul a socat probabil pe toti frustratii din tara asta care „muncesc cinstit” de ani de zile si pe care nu-i prea baga nimeni in seama de atata timp! 🙂

    Adica a venit tinerelul asta asa, din senin, sa faca un film despre perioada comunista si sa ia o gramada de lauri de la toate festivalurile importante din occident! Haida de!
    Stim si noi cum era ca am mancat salam cu soia:)

    Stiti cum spunea Swift: „When a true genius appears in the world you may know him by this sign that all the dunces are all in confederacy against him”.

    Cam asta e cu intelighentzia romaneasca, ne-am mancat de c** intotdeauna, poate de asta ne conduc fosti gestionari sau ospatari analfabeti gen Vanghelie.
    Multa bafta! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: